Articol

Generalul de brigadă (r) ing. Adrian Marinescu şi-a lansat, aseară, volumul de memorii „Arme şi destine”, editura Semne, Bucureşti, 2015, la librăria Semn de carte din Reşiţa. Volumul reprezintă o rememorare a evenimentelor trăite de autor, din perioada şcolii, a liceului militar şi a Academiei Militare, până în perioada în care a fost directorul fabricii de tunuri din Reşiţa, această parte fiind şi cea mai consistentă. De altfel, volumul poartă şi subtitlul „Două decenii, director la fabrica de tunuri”.

Deschiderea evenimentului a făcut-o Camelia Duca, directorul librăriei şi principalul organizator. Camelia s-a referit la câmpurile energetice pe care le degajă oamenii cu idei şi preocupări apropiate, exprimându-şi convingerea că şi invitaţii din curtea cu boltă de viţă-de-vie sunt înglobaţi într-un câmp spiritual special. Camelia a mai vorbit despre plăcerea cu care a citit volumul, descoperind că Adrian Marinescu a avut parte de întâlniri fabuloase, cu oameni care au intrat în istoria literaturii române. Camelia a amintit că în armată există şi „arma” Muzică, iar ea şi-ar dori ca armatele din lume să se înfrunte numai cu această armă.

Despre cartea generalului Adrian Marinescu a vorbit Ada D. Cruceanu, care a apreciat că volumul este pe de o parte memorialistic, pe de altă parte, aparţine istoriei literaturii. Aceasta pentru că Adrian Marinescu aduce informaţii inedite despre mari scriitori cu destinele cărora s-a intersectat. De exemplu, cu Nicolae Labiş a împărţit aceeaşi cameră de cămin, în clasa a VIII-a, iar cu Marin Sorescu a fost coleg de bancă la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Predeal. Ada D. Cruceanu a spus că este remarcabil faptul că volumul dezvăluie şi lucruri excepţionale făcute de oamenii care au trăit în vremea socialismului, cum ar fi tunurile fabricate la Reşiţa, care, după mărturia autorului, puteau rivaliza cu cele din dotarea armatelor NATO. A mai subliniat şi calităţile de susţinător al culturii ale generalului Marinescu, acestea nefiind cuprinse în carte, ci fiind cunoscute de ea, în calitate de colaborator cu generalul, la pe nedrept hulitele activităţi cuprinse în Festivalul Naţional „Cântarea României”. Ada D. Cruceanu a (re)povestit largi pasaje din carte, inclusiv acela în care este descris modul în care un tun fabricat la Reşiţa a inspirat poemul „Iubiţi-vă pe tunuri”, de Adrian Păunescu.

Despre omul Adrian Marinescu a vorbit Doru Dinu Glăvan, iar la importanţa volumului pentru cunoaşterea istoriei locale s-a referit directorul Bibliotecii Judeţene, Clara Constantin. Despre caracterul excepţional al autorului a vorbit şi fosta secretară, de la uzină, a generalului Adrian Marinescu, doamna Teodora (Dora), căreia generalul i-a şi dedicat o poezie, ca răspuns la poezia dedicată de Dora generalului. Cuvinte de laudă despre generalul Marinescu a avut şi fostul său coleg din fabrica de tunuri, generalul de brigadă (r) Ion Ioan, care i-a mulţumit autorului pentru onoarea de a-l fi avut prieten. Fiind, aşadar, prezenţi doi generali într-o curte relativ mică, ne-am permis să numim evenimentul „Seara generalilor”, deşi caporali este posibil să fi fost mai mulţi.

A vorbit şi autorul, cu excesivă modestie, dar a avut şi o răbufnire de orgoliu când a spus: „Tinerii de astăzi ar trebui să ştie că nu din cauza noastră trăiesc cum trăiesc, ci datorită nouă mai trăiesc, fiindcă, să recunoaştem, în mare parte încă mai trăim din relizările acelor vremuri blamate!”

În final, maestrul Sabin Pautza, preşedintele de onoare al Societăţii Metarsis, l-a prezentat pe tânărul Jozsef  Rácz, despre care a spus că este un excepţional instrumentist. Despre performanţele şi premiile obţinute de Jozsef  Rácz, care se trage pe linie maternă din Bucova, a vorbit şi prof. univ. dr. ing. Ion Vela. Jozef  Racz a interpretat la taragot doine şi jocuri bănăţene fiind îndelung aplaudat de publicul cunoscător.