Articol

Se făcea că eram în 2040 şi trebuia să rămân singur acasă, pentru o oră-două. Nevastă-mea era în vizită la fii-mea, fiul meu urma să plece cu avionul până în Australia, iar nor-mea era în delegaţie, în Japonia. Nepoţii nu doreau să aibă grijă de mine niciun minut fiindcă, spuneau, sunt bătrân şi prost şi fac numai tâmpenii! Desigur, până după-amiază băiatul mi se întorcea din Australia, cu o cursă rapidă, dar, în timpul acesta trebuia să şi mănânc, să mă uit la holograme, să mă odihnesc.

La plecare, fiul meu mi-a spus să nu deschid la nimeni, că umblă nişte nomazi pe skateboard-uri zburătoare, care zic că vor să îţi vândă bijuterii ori că vor să-ţi facă burlane la streaşină, dar, în realitate, ţi se bagă în casă şi fură ce apucă. Mi-a arătat codul de închis şi codul de deschis uşa de la stradă, cu telecomanda. Zicea că a pus un cod simplu, E = mc2, ca să-l ţin şi eu minte. I-am zis că nu o să-l ţin minte. Hai, măi, tată, cum să nu ţii minte formula energiei a lu' Einstein, că şi copiii mici o ştiu! Mai simplu de atât nici că se poate! Oricum, n-ai ce căuta la uşă, decât în caz de pericol. Eu vin repede, nu plec decât până în Australia, doar nu plec pe altă planetă!, mi-a spus. Când a dat să iasă pe uşă, l-am întrebat care e codul de deschis frigiderul şi el mi-a zis peste umăr că e funcţia echilibrului termodinamic, o funcţie pe care o ştie tot prostu'. Iar pentru reglarea luminilor pot să îmi bag orice cod personal, format din fracţii de numere impare, crescătoare dacă vreau să scad lumina, fracţii descrescătoare, dacă vreau să cresc lumina. De ce invers? Aşa le-a instalat IT-istul, dă-l dracu', dar e bun ş-aşa, că-ţi dai seama imediat că e invers. Hai, pa!, şi-a plecat fără să mai audă că l-am întrebat cu ce cod deschid hologramvizorul.

Când mi s-a întors fiul din deplasare, hologramele erau scăpate prin cartier, frigiderul făcea drifturi pe şosea, încurcând circulaţia, uşile fâlfâiau deasupra acoperişurilor, şi toţi vecinii râdeau de mine pe reţelele de socializare. Eu rămăsesem prins între robotul de bucătărie şi robotul de curăţenie, care se băteau pentru tableta de aer condiţionat. Sigur că băiatul s-a supărat pe mine şi m-a ameninţat că mă dă la Centrul de Reeducare a Persoanelor Vârstnice Îndărătnice, deoarece nu vreau să ţin pasul cu lumea. „De fapt, toată generaţia voastră e una irecuperabilă! Nu mai avem ce discuta!”, mi-a spus şi a adunat casa la loc, butonând tableta de programare generală, de care nu aveam voie să mă ating.