Articol

Am fost, ieri, la Băile Herculane şi am asistat la conferinţa de presă, organizată de liderii PSD, în frunte cu Liviu Dragnea şi Mihai Tudose, după şedinţa Comitetului Executiv Naţional PSD. Am asistat, contrariat, chiar siderat, la lectura rezoluţiei adoptate de către PS, care a „oficializat” un concept despre care s-a mai vorbit la bursa zvonurilor, dar nu a mai fost identificat şi numit atât de apăsat niciodată ca în acest document oficial, asumat, în aceste condiţii atât e puterea politică social-democrată, cât şi de Guvernul condus de Tudose. Este vorba despre de-acum celebrul „stat paralel şi ilegitim”, un stat, cumva, ocult, misterios şi subteran, care se opune reformelor benefice pesediste, stat care este antiromânesc şi antidemocratic, care îi împiedică pe social-democraţi să ducă ţara pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. Pare halucinant şi, oarecum, desprins din rezoluţiile din vremea obsedantului deceniu (anii 50 ai secolului XX), în care succesele evidente ale partidului unic erau, totuşi, frânate de „imperialismul american” şi de trădătorii interni care se puneau în slujba acestuia. Desigur, pentru a netezi calea succesului, toţi cei care erau împotriva politicii paridului, trădătorii, trebuiau anihilaţi.

Personal, ca structură, n-am considerat, dintotdeauna, mai degrabă social-democrat, decât liberal, luând în considerare, ca principiu, importanţa rolului protector al statului, rostul lui de a organiza sisteme în care indivizii să se simtă în siguranţă, să colaboreze, să muncească şi, de ce nu, să se distreze. Însă, agitarea deasupra capetelor, acum, a acestei marote (a acestei idei fixe, excesive şi obsesive), cu aşa-zisul stat paralel şi ilegitim, mi se pare o teză foarte periculoasă. Practic, dacă teza va fi luată în serios şi va fi aplicată, aceasta declanşează „vânătoarea de vrăjitoare”! Fiindcă, de acum înainte, oricine nu este de acord cu puterea, reprezentată de Dragnea, va putea fi considerat un slujitor al „statului paralel şi ilegitim”. De altfel, ideea a şi fost subliniată, cel puţin în două subteme abordate în rezoluţie. O dată, că unele instituţii de presă au avut curajul să arate cu degetul şi să se opună „statului paralel şi ilegitim” (hai, să-i zicem mai scurt SPI). De unde rezultă şi că alte instituţii de presă nu au făcut acest lucru, deci, sunt în cârdăşie cu SPI. La fel, a fost condamnată atitudinea preşedintelui ţării, care nu s-a opus SPI, deci, se face vinovat de complicitate, cel puţin prin omisiune sau tăcere, cea ce înseamnă că încalcă prevederile Constituţiei. Iată, pe lângă SPI, încă doi duşmani (nu adversari, duşmani!) ai „statului PSD”, adică presa antipesedistă şi preşedintele!

Eu înţeleg ca tu, Dragnea, sau tu, PSD, să fiţi nemulţumiţi de cei care vi se opun ori nu vă sprijină, să încercaţi să îi contracaraţi prin discurs, prin acţiuni politice, dar, de aici şi până a declara toată suflarea antipesedistă ca fiind un „stat paralel şi ilegitim”, e mare distanţă.

Mai pe româneşte, ascultând rezoluţia, am rămas mască! Mă uitam la „ei”, la cei care deţin puterea, au majoritatea parlamentară, au banii ţării în mână, mă uitam şi la mine. La mine, cel nemulţumit de multe, cele mai multe venind, normal, dinspre putere, şi începeam să mă suspectez că sunt slujitorul SPI. Şi mi se părea că şi „ei” se uită cam chiorâş la mine. Ne-am dat dracu'! Oare o să ne scoată în afara legii pe toţi cei care gândim altfel?!