Menu

Articol

Spovedania unui politician oropsit de soartă, de prieteni şi de ziarişti

Ionuţ Mihai Popovici

De când au apărut reţelele de socializare, politicienii nu se mai duc la preot să-şi spună păsurile (poate unde aceştia au discreditat în ultimul timp imaginea instituţiei), şi nici măcar nu-şi mai împărtăşesc durerile nevestelor, amantelor ori părinţilor, ci se spovedesc pe Facebook sau Twitter. În locul patrafirului e mai şic aşa şi, în plus află şi poporul cât de greu le este lor, puşi pe o funcţie în slujba celor mulţi. A devenit o modă, convinşi că alegătorii se vor lăsa impresionaţi de postările lor.

Un astfel de exemplu este Ionuţ Mihai Popovici, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, care de la o vreme se simte „vânat” de unii, de alţii şi, inclusiv de presa online. Aici, trebuie făcută o precizare, aceea că un politician recunoaşte că presa online contează, spre deosebire de alţi colegi de-ai săi care minimalizează rolul acesteia. Mai mult, vicepreşedintele cunoaşte foarte bine sursa atacurilor, dar nu o divulgă, convins că deranjează pe considerentul că a refuzat să intre în  hora „marilor politicieni” şi mai ştie că nu este la comanda nimănui.

Iată ce a postat politicianul, care vrea să ajungă cel mai bun vicepreşedinte din câţi a avut vreodată Consiliul Judeţean Caraş-Severin, pe contul său de Facebook. Textul e lung şi poate fi plictisitor, însă merită citit.

„În momentul când am intrat în politică, mi-am asumat acest rol, de persoană publică, dar asta nu inseamnă ca trebie sa renunt la viaţa mea personală. Am ştiut, încă de la început, că se pot spune multe despre mine, unele adevărate, altele care nu au nicio legătură cu realitatea. Tocmai de aceea, în toată această perioadă, am încercat să fiu transparent, să le arăt alegătorilor mei cu ce mă ocup, care îmi sunt priorităţile în ceea ce priveşte funcţia pe care o deţin. La fel de deschis sunt şi în faţa ziariştilor care, ori de câte ori mă abordează şi sunt interesaţi de un anumit subiect, mă strădui să le răspund cât se poate de prompt şi la obiect.

Agresiunea verbală este modul preferat de a atrage atenţia, în ziua de astăzi, fie că este vorba de politicieni, fie că este vorba de mass-media. Violenţa verbală face parte, din păcate, din normalitate. Nu contează adevărul, nu contează bunul simţ! Este libertate! Este democraţie! Avem voie să spunem orice, despre oricine, chiar dacă avem informaţiile necesare, chiar dacă nu le avem. Important este să atragem atenţia asupra noastră şi să facem audienţă, dacă este vorba de televiziuni, ori de accesari, în cazul ziarelor on-line.

Aş fi un fariseu dacă aş spune ca nu am făcut greşeli atunci când eram mai tânăr, greşeli la care este predispus orice tânăr de 19-20 de ani, însă categoric altele decât cele care se încearcă a fi induse opiniei publice. Mi-am dat seama că este un drum greşit în viaţă şi am schimbat cursul. Totuşi, m-aş bucura să mă întrebe cineva ce am făcut în ultimii 10 -12 ani! Aș avea un răspuns:

- Universitatea „EFTIMIE MURGU” Reşiţa, Facultatea de Ştiinte Economice, specializare în Marketing;
- Universitatea „EFTIMIE MURGU” Reşiţa, absolvent al „Departamentului pentru pregătirea personalului didactic”, modulul 1 şi 2;
- Managementul Instituţiilor Publice – Master;
- Preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Animale din Zona de Vest;
- Preşedinte al Cooperativei Agricole ”Agricultorii Banatului Montan”;
- Universitatea Eftimie Murgu/Nicolae Titulescu Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale, specializare în Drept European şi Internaţional;
- Manager de proiect - Consultant în fonduri europene, experienţă în absorbţie şi gestionare. Unul dintre proiectele pe care le-am scris a fost premiat de către Academia Română ca fiind cel mai bun concept de proiect;
- Workshop de consultanta si training”Impactul comportamentului natural asupra performanței personale,in conducere, în echipa si în marketing”;
- Competențe antreprenoriale,supervizat de CNFPA -Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;
- Colegiului National de Aparare;
- Institutul Diplomatic Roman;
- Am infiintat o firma in anul 2006 care functioneaza si in acest moment,fara datorii la stat si cu un numar constant de angajati.
- Cu ajutorul colegilor mei din Partidul Miscarea Populara am devenit cel mai tânăr Vicepreședinte de Consiliu Județean din țarăra.Sunt mândru de asta și îi asigur ca nu îi voi dezamăgi.
Și cel mai important...Adrian si David,cei doi băieți ai mei de care sunt foarte mândru.

Şi daca tot am vrut sa clarific cateva lucruri sau subiecte, il voi clarifica si pe ultimul,mai «cald»,un filmuleţ care circulă pe Facebook in care apar eu si încă doi colegi din cadrul Consiliului Județean,unde îmi desfășor activitatea.

Oameni buni,am 34 de ani,sunt un om normal,natural,un om care trăiește momentul,un om care iubește muzica si tot ce este frumos pe acest pământ,un om care și-a dat seama că viața este scurtă,prea scurtă câteodata. Filmarea a fost făcută la un eveniment privat,după orele de program,atunci când fiecare dintre noi poate face ce vrea,indiferent de funcția pe care o ocupă sau de meseria pe care o are.

Închei prin a transmite un mesaj unui singur om, știu că va citi:
La anvergura ta să nu ai bărbăția să mă înfrunți și să te ascunzi în faţa unor cuvinte, chiar şi prin intermediul unor «ziarişti» nu este întotdeauna de ajuns...dragul meu «prieten»,iar referitor la război, din pricini binecuvântate, eu l-am câștigat demult!

P.S. În weekend merg la UNTOLD,acolo poți vedea ce fac ascultând Martin Garrix sau Armin Van Buuren,deci,la mai multe filmări!”

PS Redacţia ziarului ARGUMENT are câteva nedumeriri. Domnul vicepreşedinte Ionuţ Mihai Popovici vorbeşte despre farisei, politicieni mânjiţi, ziarişti de la ziare online, dar nu are curajul să dea nume. Nu are sânge de politician adevărat. Este păcat pentru tinereţea şi avântul său revoluţionar. Pe de altă parte, ceea ce face domnul vicepreşedinte ne duce cu gândul că, la ora la care posta acel pe mesaj nu avea altceva mai bun de făcut la Consiliul Judeţean Caraş-Severin, instituţie pe care o slujeşte cu atâta devotament. Pe româneşte, îl doare în cot de noi toţi. 

Powered by Jasper Roberts - Blog