Articol

Pe când eram copil și țineam cu Metalul Oțelu Roșu, percepeam fotbalul exclusiv ca pe o plăcere. Abia așteptam să vină duminica, să fi văzut la treabă echipa favorită jucând cu CFR Caransebeș (mamă, ce jucători buni avea), Agmonia Zăvoi sau Minerul Anina. Mai târziu, am observat că tipul de la poartă (unul mare și gras) te lăsa să intri fără să iți dea bilet, că administratorul își punea de-o parte câteva sticle cu apă minerală sau de bere din porția fotbaliștilor, iar bucătăreasa pleca mereu acasă cu două-trei porții de mâncare.

Vremurile alea, cu portarii care făceau și ei un leu de un rom mic și o bere sau cu bucătăreasa cea mică, îndesată, cu țâțele dolofane și lăsate, care fura statul cu sufertașul, au apus de mult și, cu siguranță, nu le vom mai întâlni.  Au dispărut nu pentru că așa era firesc să se întâmple, ci pentru a face loc altor chestii de acest gen. De la neînsemnatele furtișaguri, în timp s-a ajuns la hoții, la tunuri financiare. În timp ce fotbalul s-a transformat din plăcere într-o afacere de proporții, au apărut și oportunități legate de înavuțire ilegală și, de la furatul cu șacoșa și sufertașul, s-a trecut chestii sofisticate. Mintea unor nu a fost la muncă cinstită, ci la cum să fure cluburile și statul.

În fotbalul românesc este de notorietate scandalul legat de afacerea transferurilor de jucători, în urma căruia frații Becali, Cristi Borcea și Gică Popescu s-au ales cu condamnări,  cu executare. Federația Română de Fotbal a pierdut procesul cu Mititelul în dosarul dezafilierii echipei Universitatea Craiova, urmând să plătească daune de peste 240 de milioane de euro, Mitică Dragomir face de ani de zile naveta la tribunal, Nețoiu și Tata Jean Pădureanu, care între timp a murit, au văzut și ei cum este în pușcărie. Ultimul nume mare din fotbalul românesc pe lista neagră este cel al lui Mircea Sandu, fostul președinte al FRF. Nașul, cum i se spunea, este pus sub acuzare de procurorii DIICOT pentru spălare de bani și delapidare de fonduri FIFA.

Lumea e într-o continuă mișcare și evoluție. Ce a fost ieri, nu mai e valabil astăzi, ce e azi, mâine devine nostalgie. Așa și cu jocul de fotbal care, de la plăcere a devenit o afacere mai mult sau mai puțin oneroasă. Și când mă gândesc că e posibil ca totul să fi plecat de la biletele de intrare în stadion și de la sufertașul cu mâncare de cantină...