Articol

Nu au trecut nici două luni de la învestirea sa, și iată că primarul Reșiței, Ioan Popa, zis Tăițelu, este pus la zid de adversarii politici, de comentatorii de ocazie ori de cititorii ziarelor online. Atitudinea sa deranjează pe mulți care se așteptau la cu totul altceva. Un altceva cu care ne-au obișnuit primarii-politicieni care au condus Reșița în ultimii ani.

De la o poștă se vede că Tăițelu este mai puțin politician și mai mult om de afaceri. De pe această ultimă poziție a vorbit și în campania electorală, și acționează și acum. Un politician de stânga, poate și de dreapta, s-ar gândi la măsuri cu caracter populist de genul ajutoarelor sociale și  al unor privilegii acordate categoriilor sociale defavorizate. Nu și primarul actual care, repet, vine din mediul privat. Îngrozit de situația financiară a primăriei la preluarea mandatului, Tăițelu încearcă redresarea acesteia, încercând să stopeze risipa la sursă. O face, poate nu în modul cel mai elegant, exemplul cel mai bun este cel cu transportul public pentru pensionari, și în momentul potrivit, dar convins că măsurile pe care le ia împreună cu consilierii liberali vor reprezenta un nou început în Primăria Reșița.

Lui Tăițelu i se reproșează faptul că este coleric, că își iese din pepeni repede, că e ca o furtună tropicală, că nu ține cont de cei cu care vorbește. Pe scurt, nu face parte din categoria diplomaților. Ce are în gușă, și-n căpușă, ca orice bărbat născut în zodia Taurului. Este un dur chiar și cu colaboratorii săi din partid și nu-i place să spună decât ceea ce gândește în acel moment. Un comporament care nu tot timpul se potrivește societății în care trăim, obișnuită cu lingușeli și pupincurisme, și care ar putea avea efecte pe viitor asupra partidului din care face parte. Este un risc major, mai cu seamă că peste patru luni avem alegeri parlamentare, iar imaginea PNL ar putea avea de suferit. Cu toate acestea, își asumă riscul, plecând de la zicala că nu poți fi în același timp și cu mândra, și cu draga. I-ar fi ușor ca timp de patru ani să împartă ajutoare sociale, să lâncezească în fotoliul de primar, iar la sfârșit de săptămână să se distreze la Ponton. Refuză, cel puțin pe moment, să adopte acel model de primar de profesie.

Spre deosebire de alți primari pe care i-a avut Reșița până acum, Ioan Popa a ales varianta de a-i dezvăța pe unii să mai stea cu mâna întinsă după ajutoarele primăriei. Teoretic, el are dreptate. Practic, însă, timpul ne va demonstra dacă ne putem alinia și noi în rând cu lumea bună din Banat. Altfel, însă, Tăițelu poate fi un reper în administrația locală din Reșița. Unul care a încercat și a reușit sau altul care a vrut dar nu a putut să treacă de barierele unor mentalități venite din timp.