Articol

Teatrul de Vest Reşiţa a încheiat, ieri seara (18 mai 2018), Deva Performing Arts Festival 2018. Teatrul din Reşiţa a participat la festivalul devean, alături de teatre din Bucureşti, Oradea, Piteşti, Baia Mare, Turda, Târgu Jiu şi Deva. Evenimentele din cuprinsul festivalului s-au desfăşurat în perioada 12 - 18 mai, în sala Teatrului de Artă Deva, cât şi în aer liber.

Teatrul de Vest Reşiţa a participat la festival cu spectacolul „Iaacovi şi Leidental”, de Hanoch Levin, traducerea Ada-Maria Ichim, un spectacol de Mihaela Lichiardopol. Scenografia, Geta Medinschi. Muzica, Almási Gabriel şi Adrian Mardan.

Distribuţia: Călin Stanciu jr., Bogdan Spiridon, Alina Ilea.

„Iaacovi şi Leidental” prezintă povestea a doi prieteni, Itamar Iaacovi şi David Leidental. Chiar de la începutul poveştii aflăm că Iaacovi se simte prins în capacana acestei prietenii, care nu-i permite să se bucure de viaţă, care nu-i dă voie să iasă în lume, să cunoască alţi oameni. Prin urmare, Iaacovi se decide să se elibereze de povara prieteniei, jignindu-l pe Leidental, părăsidu-l. Iaacovi iese în „lumea mare” care începe chiar pe strada din faţa casei. Şi ce surprize uriaşe poate oferi strada! Ce femei interesante, ce artiste(!) circulă pe stradă, câte promisiuni, ce aventuri, câte surprize, dar şi ce dezamăgiri!

Cei trei actori, Alina Ilea, Bogdan Spiridon şi Călin Stanciu jr., au făcut, probabil, cel mai bun spectacol cu „Iaacovi şi Leidental”, de când a avut loc premiera, în data de 16 februarie 2018, la Reşiţa. Au jucat cu dezinvoltură, cu vervă, cu multiple nuanţe, au jucat cu „putere multă”! După cum, inspirat spunea poetul reşiţean, Iacob Roman, că „poezia este cuvântul cu putere multă!”, tot aşa putem spune că actorii din distribuţie au reuşit să transmită, prin cuvinte, tonuri, nuanţe, gesturi, mimică, muzică şi coregrafie, emoţii cu putere multă.

A fost un spectacol complet, despre o lume „defectă”. Nu putem spune că a fost o oglindă a lumii, ci o oglindă a unei părţi din lume. O parte care nu este în stare să iubească! În orice caz, nu cu adevărat. Avem printre personaje pe bărbatul beneficiar al unei prietenii adevărate, dar, care renunţă la acea prietenie pentru iluzia unei iubiri faţă de o femeie. În fapt, este vorba despre o atracţie sexuală, confundată cu iubirea! Avem un alt personaj, la fel de amăgit de pornirile sexuale, dar, care e dispus să se sacrifice, până la un punct, pentru a nu-şi pierde prietenul. Şi mai avem femeia-născătoare, care întinde capcane pentru a-şi îndeplini destinul sexual! La un moment dat, femeia, un fel de Venus din Willendorf, disperată că îşi pierde bărbătuşul, cu greu prins în mreje, îi prezintă acestuia oferta irezistibilă, ţâţele, fundul şi o peşteră mare! Unora, poate, li s-a părut oferta vulgară! Dar, e atâta disperare în încercarea femeii de a-şi împlini destinul, încât, nu e nimic vulgar în toată povestea, ci e o zbatere de o tristeţe fără margini. De fapt, toate acţiunile personajelor, toate încercările lor de a se salva, de a găsi un rost superior vieţii, sunt sortite eşecului şi sunt foarte, foarte, triste! Chiar dacă, de multe ori, replicile sunt hazlii. Şi, trebuie să recunoaştem că, cel puţin, pe ici pe colo, aceste personaje suntem chiar noi, spectatorii!

Probabil că spectacolul realizat sub bagheta Mihaelei Lichiardopol, prezentat la festivalul de la Deva, a fost cel mai bun „Iaacovi şi Leidental”, de la premieră, până în prezent.