Articol

Recent, s-a încheiat Tabăra speologică din zona carstică Peştere – Maciova – Căvăran, la care au participat membri ai Asociaţiei Speologice Prusik din Timişoara, dar şi alţi aproximativ 20 de speologi, unii veniţi chiar de la Bucureşti. Scopul acestei acţiuni, la care, într-una din zile, a luat parte şi Daniel Boambeş, primarul comunei Constantin Daicoviciu, a fost explorarea şi cartarea Ponorului cu Ţug şi a Peşterii Zânelor, ambele descoperite şi botezate astfel de Tiberiu Trif.

Povestea primeia dintre acestea ne-a spus-o chiar cel care a păşit pentru prima oară în interiorul ei. „Anul trecut, pe 8 februarie, am făcut o explorare de exterior. Era zăpadă şi am coborât în vale, unde am văzut o adâncitură. M-am apropiat, am văzut că e vorba de o gaură şi am intrat. A fost o întâmplare. I-am pus numele de Ponorul cu Ţug fiindcă la intrare e curent, iarna trage aerul în interior, iar vara suflă cu răcoare afară. Atunci, la început, am încercat să intru, am băgat picioarele până la genunchi, apoi am venit din nou cu o maşină de spart piatra şi am lărgit gaura, după care am intrat. Anul ăsta am venit cu colegii s-o cartografiem. Sunt foarte multe formaţiuni frumoase acolo, dar se ajunge destul de greu la ele”.

Este una dintre cele 26 de peşteri din zonă, chiar dacă localnicii au cunoştinţă doar de trei, cu o lungime estimată de aproximativ 2 kilometri. Peştera, străbătută de un curs de apă, şerpuieşte, senzaţie dată de meandrele săpate în marno-calcare. Aici s-au descoperit câteva oase de Urs de Peşteră, Ursus Spelaeus, animal care a trăit acum 20.000 de ani prin părţile noastre, o mostră fiind ridicată recent pentru studiu de un paleontolog din Bucureşti. Peştera se termină printr-un sifon colmatat cu pietriş şi nisip. Cea mai spectaculoasă formaţiune este alcătuită din calcit, iar Tiberiu Trif a botezat-o simplu „Conopida”.

Peştera Zânelor a fost descoperită în urmă cu trei ani, lângă satul Peştere. Până nu demult, cu cele 15 sifoane ale ei, a fost unică în România, şi a fost detronată de o peşteră cu 18 sifoane, descoperită recent tot în Caraş-Severin, în zona Cărbunari – Cheile Nerei. Aici se găseşte cea mai lungă stalactită din România, nu mai groasă decât un deget, care măsoară 128 de centimetri, fiind de o frumuseţe aparte.