Articol

De astăzi începând, se schimbă vremea. Abundă în avertizări de cod galben și portocaliu, cu frig, ceață, zăpadă, polei, vânt și ce-o mai fi.  Nu prea cred ce se spune la televiziunile comerciale și cu atât mai puțin în postările unor site-uri de știri care prezic că va fi cea mai geroasă iarnă din ultimii 1.000 de ani. O fi la ruși, că de acolo vine știrea asta de breaking news. La noi iernile sunt blânde și înțelegătoare cu pensionarii și cu cei plătiți cu salariul minim pe economie care, vorba cuiva, mai cu o pătură din păr de cămilă, mai cu o căciulă cu urechi ori cu ciorapi din lână fentează și iarna asta în apartamente neîncălzite de la bloc.

Dar nu la acest aspect al iernii mă refer de data aceasta, ci la faptul că aspiranții, candidații cum ar veni, la un loc în Parlamentul României au cam sfeclit-o, odată cu venirea ploilor, zăpezilor și a vremii schimbătoare. Mă gândesc, că nu vor umbla în continuare de nebuni pe străzi și ulițe și nu vor mai bate din poartă în poartă cerșind voturi. Cu siguranță, vor intra în criză de idei și nu vor ști ce să facă cu timpul rămas până la alegeri. Lipsiți de imaginație, dar ajutați până acum de vremea bună, cei mai mulți au împărțit fluturași pe stradă, în târguri și oboare. Unii dintre ei, au vorbit în fața sălilor de cămine culturale goale și neîncălzite, iar alții au ales să apară la televizor și să vorbească la radio, în speranța unor voturi în plus. În general, electoratul nu a reacționat, la cât de mari au fost așteptările candidaților. Au făcut-o activiștii, membrii și simpatizanții și nicidecum omul simplu. Pentru acesta din urmă, mai potrivit decât un fluturaș colorat ar fi fost o plasă cu d’ ale gurii, un mic, o brânzică, o măslină, o serbare, o țuică sau un alt ingredient comestibil care să-i  fi amăgit speranța, așa cum fusese învățat până acum. Dar așa, cu burta goală și cu gâtul uscat, cine și-ar face timp să-i asculte pe acești tiriplici ce încearcă să ne convingă că ei și partidul lor sunt cei mai cei dintre cei mai cei!  

Uitându-mă cum burnițează și la cât e de pustiu pe străzi, mă gândesc că politicienii trebuie să dea un alt sens campanie, înainte ca aceasta să cadă în derizoriu. Nu știu cum. Nu-i treaba mea. Există consilieri, plătiți regește pentru așa ceva, există strategi școliți din fondurile guvernamentale sau ale ONG-urilor, cum la fel există destui papagali convinși că le știu pe toate. Să ne arate că este așa. Să ne demonstreze, cu argumente, că merită să-i votăm. Altfel, vom continua să ne furăm căciula și să ne lăudăm cât de frumoși, deștepți și șmecheri suntem și unii, și alții.