Articol

Şi în oraşe vine toamna, nu-i aşa?! Toamna, zâna melopeelor, spaima florilor şi doamna curcubitaceelor... V-aţi dat seama că am amintit de cinicul şi inteligentul Topârceanu, care se amuza de toţi şi de toate. Dar, odată cu toamna, în oraşe au apărut şi cetăţenii monocorzi, care suferă din cauza zădărniciei vieţii, sub ceaţă, brumă, vânt şi frunze uscate, care se tânguie sub tristele anotimpuri urbane. Ăstora nimic nu le place, nimic nu-i satisface şi văd numai partea cenuşie a oraşelor, a vremurilor. „Afară e vreme de plumb / Şi vântul împrăştie ploaia, / Tomnatice frunze prin târg / Aleargă pe drumuri cu droaia”, scria monocord-deprimatul George Bacovia. Poeţii monocorzi, de pe vremuri, erau cum sunt cârcotaşii de pe feisbuc, astăzi, însă, erau mai talentaţi. Dacă le vorbeşti despre friptură, ei văd abatorul din care se scurge sânge animal, dacă le vorbeşti de flori, văd coroane mortuare care scârţâie. Dacă le vorbeşti de Zilele Recoltei...

Chiar aşa, cum erau zilele recoltei? Păi, să ne amintim de anii '80. Aprozarele şi pieţele de legume-fructe erau cam goale tot timpul anului, dar, de Ziua Recoltei, Partidul dădea ordin să vină ţăranii cu produse pentru clasa muncitoare. E drept că ţăranii cam dispăruseră, dar, în zonele de deal din Banat, mai existau aşa-zişii paori (paor - de la germanul Bauer), care mai aveau terenuri în proprietate şi adunau pentru vânzare ceva cereale, legume, fructe şi lactate. Şi se înviorau pieţele de legume-fructe ori se încropea o piaţă mare pe stadion. De regulă, duminica. Şi venea clasa muncitoare să îşi cumpere cartofi şi varză pentru la iarnă. Înghesuiala şi cozile la produse erau straşnice! Cumpărătorii se certau, se băgau în faţă. Apăruseră băgătorii în faţă la coadă, indivizi specializaţi să profite de înghesuială, să înhaţe marfa, să o încarce înr-un cărucior şi să plece cu ea fericiţi. Cartofii şi varza murată se puneau în balcon. Marfa era ieftină, 50 de bani kilogramul. Dar, niciodată nu ajungea. Înainte de ora 12 din miezul zilei, piaţa se spărgea, căci produsele se epuizau. Leneşii, care se trezeau duminică la ora 10 şi ajungeau la piaţă la ora 11, nu mai găseau mai nimic de cumpărat. Zilele Recoltei erau pentru cei harnici! Dar, şi aceia trebuiau să se mulţumească cu cartofi cât nuca. Aşa erau cartofii din piaţă în anii '80, cât nuca!

Vremurile s-au schimbat. Supermarketurile ne oferă produse agricole proaspete, indiferent de sezon. Proaspete, lucioase şi fără gust. Exact aceelaşi produse le găsim şi în pieţele de legume-fructe. De la banane şi avocado, până la struguri, prune, mere, cartofi, varză, pătrunjel, usturoi chinezesc. Ziua Recoltei e toată ziua! Au dispărut băgătorii în faţă şi au apărut intermediarii din pieţe. Ce să-i faci?! N-ai ce să faci! Zice că e nevoie de ei, căci producătorul e ocupat să producă, iar, intremediarul trebuie să câştige şi el! Aşa că, preţurile cresc necontenit. Anul trecut, de Ziua Recoltei, preţurile la produsele agricole au fost mai mari decât în pieţele de legume-fructe. Pentru că Ziua Recoltei e o oportunitate de afaceri. Vine lume, e cerere. Ia, să mărim noi preţul la ofertă! Presupun că aşa va fi şi anul acesta. Degeaba ni se promite marea cu sarea şi preţuri de producător.

Nici nu ştii cum e mai bine! Parcă avea dreptate Bacovia că se plângea de toamnă. Frunze veştede, frig, brumă, ploaie, şi preţuri mari! Parcă îţi toarnă plumb în picioare!