Articol

Traian Zamfir, fost profesor de filosofie, fost politician şi prefect al judeţului Caraş-Severin la începutul anilor ’90, a abandonat cariera politică şi s-a orientat spre cercetare în domeniul ştiinţele exacte. Traian Zamfir a pus bazele unei firme proprii: Energosophia, în cadrul căreia a realizat mai multe proiecte. Cel mai recent proiect este „Centrală termoelectrică solară cu lentile Fresnel”.

Domnule profesor, vă rog să dezvoltaţi puţin subiectul privind proiectul la care lucraţi, într-un limbaj cât mai accesibil.

Cel mai recent proiect, elaborat de mine, de la A la Z, cu cererea de finanţare este un proiect pe Operaţiunea 2.3.1 – Sprijin financiar pentru Start-up-urile inovative. Energosophia fiind un Start-up, o firmă inovatoare, la început de drum, s-a încadrat, a devenit eligibilă. Dar ideea a fost considerată mai deosebită. În ce sens. Aici, vreau să vă spun că am devenit peste noapte şi inventator. Am un brevet pe un model de utilitate, înregistrat la O.S.I.M. pe numele meu ca persoană fizică. „Centrală termoelectrică solară cu lentile Fresnel”. Aici, vă rog să-mi permiteţi să fac o mică digresiune, apropo de tehnologia aceasta. Dacă este vorba de tehnologie termosolară, deci de conversiunea energiei solare în energie termică, este arhicunoscută tehnologia colectării energiei solare, mai ales prin panouri solare cu tuburi vidate. Deci, nu mă refer la celule fotovoltaice care convertesc energia soarelui în energie electrică. În legătură cu această conversie a apărut o tehnologie nouă, de concentrare, nu numai colectare a radiaţiei. Şi anume este tehnologia americană a suprafeţelor reflectorizante de formă paraboloidă sau, pur şi simplu, jgheaburi, care prin reflecţia radiaţiei în focar, unde se plasază un lichid caloportor, colectează energia şi o transformă mai departe. La ora actuală această tehnologie se foloseşte la centrale termosolare în Andaluzia – Spania, fiecare de câte 50 de MW, bine, dar au câmpuri colectoare de 50 de hectare fiecare. Iar acum s-a făcut o astfel de centrală în Dubai, de 600 de MW. Se pare că este direcţia în care se va merge: concentrarea radiaţiei solare.

Eu mi-am amintit că fiind copil la Glimboca şi neavând răipelţuri (chibrituri) am folosit ochelarii bătrânei mele bunici ca să-mi aprind ţigara pe ascuns. Deci, la lentile nu este vorba de fenomenul de reflecţie, ca la oglinzi, este fenomenul de refracţie. Refractează razele paralele într-un focar, un punct fix, unde temperatura este foarte mare. Vreau să precizez că pe tehnologia americană există un brevet... O foloseau grecii acum 2000 de ani! Nu e nimic nou sub soare.

Da, eu ştiu povestea, dacă nu e legendă, că grecii aprindeau corbăiile aranjând scuturile lustruite astfel încât să reflecte razele soarelui într-un punct...

Exact! Aprindeau corăbiile inamice. Şi, totuşi, e un brevet american. Şi nu înseamnă că nu se vinde cu milioane de euro. Am stat şi eu puţin să mă gândesc; şi tehnologia lentilelor este o idee care este la nivelul simţului comun, dar dacă americanilor nu le-a fost niciun fel de jenă să-l breveteze, am brevetat şi eu tehnologia lentilelor Fresnel. Ori, în focarul lentilei Fresnel temperatura ajunge şi la peste 800 de grade. Dei este cum mult superioară faţă de tehnologia cu oglinzi folosite de americani. Ei, şi acest proiect îşi propune realizarea unui panou solar cu lentile Fresnel, iar ca obiectiv, testarea şi certificarea lui pentru producţia în serie şi desfacerea pe piaţa naţională şi europeană. Proiectul este în valoare de aproximativ 120.000 de euro, cu sprijin nerambusabil de 90 la sută. Nu este printre proiectele foarte mari, dar este suficient pentru ce ne-am propus. Deci, în jur de 15 – 20.000 de euro este cota de finanţare a firmei Energosophia. Şi prin proiect se achiziţionează şi utilaje, de la strung, până la aparate de măsură şi control şi sunt plătiţi nişte specialişti pe care i-am angajat. De fapt, în echipa proiectului, alături de mine s-a implicat foarte frumos un asistent-manager, o tânără care a făcut masterul la Timişoara şi e de aici din zonă, de la Câlnic, Denise Nacia, am un expert contabil de la Reşiţa, Delia Păsat, iar acolo, profesorul Dan Mărgineanu, de la Mecatronică, care este directorul de proiect, profesorul Aldo DeSabata, profesorul Ioan Luminosu şi aşa mai departe. A, e de subliniat faptul că am apelat şi la foşti colegi de la Universitatea din Reşiţa. De exemplu profesorul Gheorghe Liuba este implicat în echipa proiectului şi este plătit prin proiect, împreună cu inginerul Nicolae Savu.

Ei execută o bună parte din prototipul LS02. Fiindcă sunt două prototipuri, unul de 2 metri pătraţi, echivalentul unui panou cu tuburi vidate, şi un prototip care are cam 20 de metri pătraţi. Ce se întâmplă, eu doresc ca acest dispozitiv să fie folosit pentru alimentarea unor colectivităţi mari. Nu numai ca acestea cu tuburi vidate, care se pun pe un imobil şi alimentează 2-3 familii. Deci, în acest sens e foarte important de reţinut următorul lucru: Colterm Timişoara ca sistem centralizat furnizează energie termică pentru 76.000 de abonaţi. Nu este situaţia din Reşiţa. Dar, Aradul este asemănător. Cei 76.000 de abonaţi consumă 4.000 de normal metri cubi de gaz metan în fiecare zi, de prin martie până în noiembrie cam un milion de normal metri cubi. Eu am un precontract cu Coltermul că dacă montăm o jumătate de hectar de panouri cu lentile în proximitatea centralei termice, deci, infrastructură există, noi furnizăm această energie termică gratuită, energie solară.

Mă rog, nu e chiar gratuită, pentru că e nevoie de întreţinere, de oameni...

Da, costă ceva mentenanţa, dar eliminăm cei 600 şi ceva de tone de bioxid de carbon care se degajă în atmosfera oraşului. Şi atunci, aici vom antrena din nou sprijinul Comisiei Europene, care în programul ei de Smart Energy Cities, adică oraşe inteligente din punct de vedere energetic de-abia aşteaptă să dezvolte o bună practică, aşa ca aceasta dezvoltată de noi şi să o sprijine.

În ce stadiu se află proiectul?

Ne aflăm în stadiul de finalizare şi de testare. Avem un contract cu Asociaţia de Standardizare din România ASRO şi cu Societatea Română de Certificare SRAC, astfel că ei vin să ne facă şi testele şi certificarea acestui produs şi atunci suntem în faza în care se încheie acest proiect cu aceste două prototipuri. După aceasta urmează un proiect, un grant de peste un milion de euro, care înseamnă producţia în serie. Şi atunci sigur că ne vom putea să ne gândim să intrăm pe piaţa europeană, pentru că este un produs de relevanţă şi tehnico-ştiinţifică şi economică şi, în ultimă instanţă de politică energetică.