Articol

Căderea pe capete a liderilor politici, a celor din administraţia publică, a oamenilor de afaceri conectaţi la robinetul puterii ori a celor, pur şi simplu, hoţi, a creat şi creează momente de înfiorare, atât a publicului observator, cât şi, mai ales, a celor care se ştiu implicaţi în vreun fel în sistemul corupt crescut la sânul hrănitor al patriei noastre mame. Referindu-ne la public, să recunoaştem că, pe bună dreptate, el este înfiorat de plăcere, e satisfăcut de progresele justiţiei, care confirmă bănuielile mai vechi ale simplilor cetăţeni că e ceva putred în Danemarca,... pardon, de la Timiş, pân’ la Prut, de la Nord, până la Sud, tot românul plânsu-mi-s-a, de la Dunăre, la Iza.

Pe de altă parte, s-a creat şi un fenomen, e adevărat secundar, care îi face pe români să nu mai poată dormi, seara, şi să nu le cadă bine cafeaua, dimineaţa, dacă nu li se serveşte pe tavă un cap proaspăt tăiat. Pe cine au mai arestat asttăzi?, se întreabă publicul cititor şi telespectator. Cum, pe nimeni?! Ah, nasol, mi-e ziua stricată, îşi zice, de exemplu, cititorul nostru, Tirimba. Şi, atunci îşi varsă oful pe în comentarii. „Tu când cazi, coane Victore? Nu e o întrebare retorică...”, scrie Tirimba pe forum, însetat de sânge.

Cu tot respectul, îl informez pe domnul Tirimba să stea liniştit. Toţi o să cădem! Şi eu, şi conu’ Victor, şi conu’ Tirimba. Moara vieţii ne macină pe toţi, indiferent de naţionalitate, religie, sex, apartenenţă politică sau profesie. Toţi avem speranţe, aşteptări, aspiraţii. Puţine se împlinesc şi, chiar dacă s-au împlinit, după aceea constatăm că, parcă, am fi vrut altceva. Important este, cred eu, să facem ceva pentru a încerca să le împlinim. Şi să o luăm de la capăt! Până merge, până putem. Când nu mai putem, lăsăm armele jos. Fie că e vorba de pix sau de bla-bla, cum ziceţi dumneavoastră. Deci, domnu’ Tirimba, din partea noastră, fiţi fără grijă, vom cădea. Cu toţii. Mai aveţi şi dumneavoastră puţintică răbdare.