Articol

Subsemnatul, născut, domiciliul, reporter la Argument, solicit prin prezenta primului ministru Victor Ponta să legalizeze şpaga şi pentru jurnaliştii audio, video şi din presa scrisă. Având în vedere intenţia lăudabilă de a legaliza şpaga pentru medici, considerăm că aceasta merită să fie extinsă şi la alte categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în folosul comunităţii.

După cum bine ştiţi, în ciuda creşterii economice nemaivăzute în Europa, veniturile jurnaliştilor din publicitate se adună foarte greu, întrucât procedura negocierii şi semnării de contracte de publicitate presupune timp şi efort. Dacă s-ar legaliza şpaga jurnaliştii ar putea fi plătiţi direct, în numerar, ouă, brânză, cârnaţi sau ţuică, atât de către firmele interesate, cât şi de persoanele fizice care semnalează un fapt, un eveniment, şi doresc un articol pe tema respectivă. Desigur clienţii ar da şpagă numai în două situaţii: dacă sunt mulţumiţi de articolul comandat sau dacă sunt mulţumiţi de faptul că articolul NU a fost scris. Aceasta pentru că, după cum bine ştiţi, şi evitarea vreunui subiect de articol, reportaj, anchetă, poate constitui un serviciu. Şi serviciile se plătesc! Prin contract e foarte greu să se stabilească raporturi corecte între client şi jurnalist. Dar, şpaga legalizată ar elimina acest inconvenient.

Pe de altă parte, sugerez să o lăsaţi mai moale cu recomandare aceea ca şpaga să fie dată numai după efectuarea serviciului. Pentru că întotdeauna există un înainte şi un după. De exemplu, la medic, dacă mă duc să mă opereze de hemoroizi, foarte probabil că am mai fost la acest medic pentru amigdalită. Deci, pot să-i dau şpagă înainte de operaţia de hemoroizi, pentru că este după operaţia de mandule. La fel şi în presă. Dacă s-a mai lucrat cu un client, el poate da şpaga oricând, pentru că ar fi dată după vreun serviciu de care el este mulţumit. Şi poate fi mulţumit de două ori. Deci, poate da şpagă de două sau de mai multe ori pentru un serviciu de care este f.f. mulţumit! Dacă vreţi relaxare, domnule prim-ministru, să fie relaxare! Şi să fie pentru toată lumea!

Personal, nu prea sunt de acord cu impozitarea şpăgii. O şpagă impozitată îşi cam pierde farmecul, se pierde acea emoţie, acea atmosferă de taină care îi leagă pe şpăgari de şpăguiţi. Totuşi, având în vedere situaţia specială a ţării, faptul că ne aflăm înainte de alegeri, aş putea accepta ideea ca o parte din şpagă să fie declarată, impozitată, şi să ajute la finanţarea campaniei electorale. Iar campania electorală să se desfăşoare sub sloganul: „Tu dai şpagă, eu iau şpagă, pentru ţara noastră dragă!”