Articol

Un dublu eveniment cultural s-a consumat joi, 24 mai, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş – prezentarea celui de al doilea număr al revistei „Interferenţe”, publicaţie editată de Casa de Cultură „George Suru” din municipiu, şi lansarea cărţilor „La Cicago-ntr-o grăgină” şi „Uica Nielu să întoarşe (dă două)”, ambele purtând semnătura lui Sorin Olariu.

De puţine ori a fost sala Primăriei atât de plină ca la această manifestare, la ea luând parte oameni de cultură din Caransebeş sau veniţi de la Timişoara ori Reşiţa, scriitori, cadre didactice, primari, consilieri locali, iubitori de poezie în grai, dar şi foarte mulţi prieteni şi rude ale lui Sorin Olariu, originar din comuna Buchin.

Despre primul număr din anul 2018 al revistei „Interferenţe” au vorbit managerul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu, şi consilierul editorial Nina Ceranu.

După ce le-a urat bun-venit la această sărbătoare a culturii găzduită de primărie, edilul municipiului, Felix Borcean, le-a spus celor prezenţi că, deşi una dintre cele două cărţi semnate de Soin Olariu are în titlu numele oraşului Chicago, autorul locuieşte totuşi, de ani buni, în Detroit. „Recunosc că am avut o tresărire atunci când am auzit de Chicago, pentru că şi eu am locuit acolo vreo şase luni, în urmă cu mai bine de zece ani, dar, spre deosebire de mine, care n-am reuşit să fiu cucerit de spiritul Americii, Sorin Olariu mi-a spus că lui îi place foarte mult acolo şi se simte foarte bine în America, însă nu cred că atât de bine cum se simte acasă, la Caransebeş. Aşadar, Welcome Home, Mister Sorin!”.

După ce „naşul” celor două cărţi, prof. Ioan Viorel Boldureanu, a vorbit despre felul în care versurile lui Sorin Olariu au ajuns să vadă lumina tiparului, a fost rândul lui Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, să se adreseze celor prezenţi. „Acolo, la 10.000 de kilometri, Sorin Olariu îşi aminteşte de acel «acasă» al lui, de acel «întreg al lumii», şi scrie în felul lui de acasă. Ceea ce mă bucură la acest «La Cicago-ntr-o grăgină» este felul atent, amănunţit, în care autorul se întoarce acasă, şi se întoarce acasă prin acele cuvinte pe care le respectă. E o mare bucurie să se ne întâlnim cu un scriitor care se întoarce acasă, care îşi defineşte o identitate, pe care şi-o defineşte printr-un fel de a-şi respecta persoana întâi. Persoana întâi înseamnă literatură, a scrie poezie înseamnă a avea talent”, a spus Cornel Ungureanu.

În discursul ei, prof. Lucia Olariu a amintit despre faptul că poezia dialectală s-a născut în Banat tocmai pentru că bănăţenii sunt făloşi, nu în sensul că sunt vanitoşi, ci în sensul că au un respect profund faţă de ceea ce sunt ei. „Poezia lui Sorin este o poezie născută dintr-o dragoste mare faţă de satul natal, pe care l-a purtat în suflet peste tot. Eu zic că anii copilăriei pe care el i-a petrecut la Buchin s-au fixat definitiv în memoria sa afectivă. Este un sat de oameni gospodari, pe care îl regăsim în versurile sale, şi mi-l imaginez pe Sorin Olariu ca pe un povestaş care se aşază la portiţă, în faţa casei, la givan, şi povesteşte cu har şi cu haz întâmplări pe care le cunoaşte. Textele lui sunt texte literare, ficţionale, însă fiecare dintre noi avem impresia că ne regăsim, ne identificăm chiar cu personajele din carte. Personajele se nasc din harul său, din talentul pe care Dumnezeu i l-a dat şi pe care, din fericire, nu-l risipeşte”.

În amintirea vremurilor de demult, scriitorul Mihail Rădulescu a citit câteva epigrame, câteva „săgeţi literare” a căror ţintă a fost nimeni altul decât Sorin Olariu.

După ce a salutat noua serie a revistei „Interferenţe”, având doar cuvinte de laudă pentru acest al doilea număr al său, Sorin Olariu s-a prezentat, în câteva cuvinte, auditoriului. „Am avut primul contact cu poezia în grai bănăţean încă din vremea când eram copil. Mi-a picat în mână cartea «Ano, Ano, Lugojano», Editura Facla, 1974, unde este o prefaţă semnată de acad. Gabriel Ţepelea, un studiu elaborat despre literatura în grai bănăţean. Mi s-au părut foarte frumoase acele poezii din carte, am ţinut cartea tot timpul cu mine şi le citeam prietenilor acele poezii. După anii ’90, fiind student la Timişoara, am avut surpriza să constat că la Radio Timişoara există o emisiune, «Gura Satului», şi mă trezeam duminica dimineaţa să o ascult. A apărut şi un volum pe care l-am cumpărat. Acestea au fost primele mele contacte cu poezia în grai bănăţean. Apoi, lucrând la Caransebeş, printre altele şi la televiziunea Eurosat, unde mă ocupam de emisiuni culturale, am avut şansa să-i am invitaţi pe membrii Cenaclului «La Poşomândre», aşa că am luat contact şi cu poezia în grai din municipiu. Încet-încet, am început să scriu şi eu poezie în grai bănăţean, m-am molipsit de la ei. Am recitat câteva la radio şi la televiziune, s-au bucurat de succes, şi acest lucru mi-a dat curaj să scriu în continuare”, a spus Sorin Olariu.