Articol

Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în straiţă. Aşa glăsuieşte un proverb românesc. Caraş-Severin este unul dintre cele mai frumoase judeţe din ţară. Are munţi, dealuri, lacuri naturale, baraje, Dunărea care pe aici intră în ţară. Doar marea îi lipseşte şi, cu toate acestea, continuăm să ne hrănim cu amintirile unui trecut industrial care, aproape sigur, nu va reînvia. Neputinţa ori reaua-voinţa a celor aflaţi până acum la putere l-au văduvit de locul pe care ar trebui să-l ocupe în turismul românesc.

Potrivit Direcţiei Judeţene de Statistică Caraş-Severin, anul trecut în judeţul nostru au fost cazaţi aproximativ 177.000 de turişti. Cei mai mulţi, 114.000, au fost fost primiţi  în hoteluri, lucru deloc surprinzător în condiţiile în care avem o staţiune balneo-climaterică precum Băile Herculane. În pensiunile turistice au ajuns 29.000 de oameni, iar în cele agroturistice, 25.000 de persoane. La polul opus s-au situat motelurile, preferate de 2.100 de turişti şi vilele intrate în circuitul turistic, cu 2.000 turişti.

Cei mai mulţi turişti au fost consemnaţi în lunile de vară când indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost de 49,6% în luna august, de 47,1% în iulie şi de 40% în luna iunie. În luna martie a fost cel mai scăzut indice, de numai 16,3, urmat de lunile decembrie şi ianuarie cu 18,3, respectiv 18,6%.

Astfel spus, Caraş-Severin este mai atractiv vara, deşi zăpada pe Semenic e la fel de bună ca cea din Alpi, cu deosebirea că în staţiunile austriece iubitorii de schi întâlnesc tot ce le doresc sufleţelul, pe când la noi, cu mici excepţii, peisajul este unul dezolant. (Foto: Petre Dalea)