Articol

Pornind de la dezbaterea iscată de spectacolul de teatru „Secretul fericirii la Reşiţa”, un spectacol care încearcă să găsească răspunsul, chiar de la reşiţeni, dacă poţi sau nu poţi fi fericit la Reşiţa, un tânăr amic mi-a spus că toată dezbaterea asta cu fericirea într-un loc sau altul e o prostie. De ce? Pentru că nu locul te face fericit ci dorinţa! Deci, la auzul afirmaţiei am rămas interzis! M-am blocat. Pentru simplul motiv că tânărul, nu chiar un puştan, însă, tinerel, spunea exact pe dos faţă Budha, chiar pe dos decât ce spunea Iisus, adică, două personalităţi care, orişicât, au creat ceva vâlvă şi schimbări în istorie, în mentalităţile colective. Mai întâi, Iisus a zis că trebuie să te lepezi de dorinţa de a avea, de orice sentimente egoiste, să te concentrezi pe iubirea divină, şi aşa vei fi fericit! Budha, legat de dorinţă, a formulat mai direct că, dorinţa este unica sursă a suferinţelor şi nefericirilor noastre. Aşadar, trebuie să te eliberezi de dorinţe şi vei trăi fericit într-o stare de beatitudine şi contopire cu Universul.

I-am reamintit toate acestea preopinentului. Da, ştiu, zise el, dar nu funcţionează! De exemplu eu, care am trăit atâta vreme în concurenţă cu mine însumi, cu colegii, cu adversarii, mi-am dorit funcţii, bani, avere, femei, ca orice bănăţean crescut la ţară. Am luptat pentru ele şi am şi obţinut câte ceva. Într-adevăr, nu am fost fericit! Şi, abia acum ştiu de ce! Pentru că dorinţa mea era slabă! Şi împlinirea dorinţelor slabe nu putea să-mi creeze o stare înaltă fericire! Acum, când iubesc nebuneşte o femeie, dorinţa mea este puternică! Şi împlinirea dorinţei îmi aduce o fericire intensă şi o spaimă intensă, că aş putea să o pierd! Aceasta este adevărata fericire! Când trăieşti concomitent strălucirea bucuriei cu spaima de a le pierde. Şi, atunci le trăieşti cu intensitate maximă! Chiar şi dorinţa mereu reînnoită, reprezintă o sursă de chin şi fericire!

Buey, eşti nebun!, i-am spus. Aşa ceva nu se poate! Asta e numai în filme! Nu se poate întâmpla le Reşiţa! Şi, în ce se măsoară fericirea asta, de care zici?! Mărimea fericirii e egală cu mărimea dorinţei, zise el. Iar dorinţa se măsoară în dor. Un singur dor este egal cu puterea care face viaţa să fie viaţă. Din dor se naşte viaţa în Univers!

Mda, pasional, prea sigur pe sine şi orgolios preopinentul! Nu credeam să întâlnesc aşa un individ ciudat la Reşiţa!