Articol

După o primă jumătate de an din mandatul de parlamentar, deputaţii şi senatorii cărăşeni se odihnesc care pe unde apucă, că de asta e vacanţă. Nimic de reproşat, după şase luni de transpiraţie, de navetă şi departe de familii au tot dreptul să se odihnească, să se relaxeze ori să viseze la noua sesiune. Problema este că cei mai mulţi n-au rupt gura târgului nici când a fost cazul,  darămite acum. Cu excepţia liberalilor Valeria Schelean Şomfelean şi Marcel Vela şi a social-democratului Ionuţ Chisăliţă, despre ceilalţi nu se poate spune mare lucru. Cel puţin în relaţia cu presa, tăcerea a fost ca mierea.

Sigur, când nu ai ce spune, e bine să taci, să nu te faci de râs în faţa celor care te-au trimis în parlament. Spre exemplu, deputatul Ion Tabugan, care în zece ani a schimbat trei partide, nu a ţinut nici o conferinţă de presă. Mai mult, nu a transmis nici măcar un comunicat de presă pe o problemă de interes local sau naţional. Tabugan s-a agitat puţin înaintea alegerilor la PMP Caraş-Severin şi la stabilirea listei cu candidaţi la alegerile locale, având grijă să se treacă pe locul eligibil, după care s-a dat la fund. Nimeni nu l-a mai văzut la faţă ori să-i fi auzit glăsciorul atât de sonor în momentul retragerii sprijinului acordat omului său de încredere Mihai Bona, care alesese să danseze alături de social-democraţi în schimbul funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin.

Un alt deputat, de la PSD, care străluceşte prin tăcere, este Ion „Mănel” Spănu. „Posesor” al unui wild card, după modelul din tenis, Spânu a ajuns în parlament mai uşor decât s-ar fi aşteptat. Pohta ce-a pohtit, în variantă modernă. Spânu poate fi acuzat de orice, dar nu de prostie şi de nepricepere şi tocmai din acest motiv a înţeles să stea liniştit în banca sa, că tot este la vârsta pensionării, să nu-şi bată singur cuie în tălpi cu cine ştie ce declaraţii interpretate greşit de ziarişti. Patru ani de lâncezit în scaunul de deputat poate fi o recompensă pentru întreaga-i activitate politică de 25 de ani. Păcat că a ales această postură, mai cu seamă că şi în politică, ultima impresie contează. Pentru unii.

Ultima mare dezamăgire a începutului de mandat este deputata PSD Luminiţa Jivan, pe care unii s-au grăbit să o compare, după culoarea părului, cu Elena Udrea. Luminiţa Jivan a impresionat în campanie când, gravidă fiind, a alergat de la un capăt la altul al judeţului după voturile cărăşenilor. După ce s-a văzut cu sacii în căruţă, s-a tras la umbră. Unii continuă să o laude că este cea mai grozavă, că a adus bani mulţi în judeţ, că te poţi baza pe ea, că e cu gândul doar la binele judeţului. O fi, personal nu am simţit acest lucru. Ceea ce ştiu e faptul că nu a organizat nici-o întâlnire cu presa, că în scandalul legat de celebra Ordonanţă 13 nu a luat nici o poziţie, că la debarcarea lui Sorin Grindeanu una a spus şi alta a făcut, că între timp şi-a schimbat telefonul de serviciu şi răspunde doar unor ziarişti.Normal, nu ar trebui să mă mire. Aşa fac politicienii care trec puntea, doar că Luminiţa Jivan părea altceva. Cine ştie, poate mi s-o fi părut.