Articol

La Reşiţa, ieri, s-a desfăşurat Crosul Olimpic, competiţie sportivă de masă ce are ca obiectiv atragerea copiilor şi tinerilor către activităţi în aer liber, în ideea că aerul, soarele şi mişcarea întăresc sănătatea şi vigoarea. De fapt, îi zice Crosul Naţional „Ziua Olimpică”, dar, nu denumirea contează, ci, contează că participanţii sunt tineri, frumoşi, mobilizaţi şi bucuroşi.

Aşa, şi s-a oprit circulaţia pe bulevardul Republicii, pentru o juma' de oră, să poată alerga copiii. Au venit poliţiştii de la rutieră, au pus bariere, iar oamenii de la Primărie au instalat pe stâlpi, deasupra şoselei, bannerele cu START şi SOSIRE. Eu eram la SOSIRE, gură cască, să văd cum se organizează. Desigur, când maşinile au fost oprite şi deviate spre Gara Reşiţa Nord, poliţiştii au încasat ceva sudalme printre dinţi, lucru anticipat, de altfel, deoarece, chiar în timpul trebii, l-am auzit pe un poliţist adresându-se unui coleg: „Să vezi ce-o să ne înjure ăştia!”

Mişcare pe bulevard, ceva aglomeraţie, şi tot mai mulţi gură cască s-au apropiat să vadă ce se întâmplă. Păi, ce să se întâmple!? Uite, se opreşte circulaţia că e Crosul Olimpic! Unii îşi dădeau cu părerea, că de ce nu s-a fixat sosirea mai sus, alţii că mai jos. Sau pe alt bulevard. Mulţi specialişti! Un român masiv, înalt de cel puţin un metru nouăzeci, cam la şaizeci şi ceva de ani, cu mânecile suflecate şi cu pieptul dezvelit, s-a apropiat cu paşi mari de zona aglomerată, să vadă mai bine că ce şi cum. A văzut şi s-a întors scârbit spre parcul unde, probabil, şezuse pe o bancă, strigând în gura mare: „Unde eşti Ceauşescule, doamne! Unde eşti Ceauşescule, să-i împuşti pe ăştia, că tot strică! Tot distrug!”

L-am ascultat şi privit descumpănit, poate, puţin amuzat. Na, ziceţi şi voi, câtă frustrare, câtă nostalgie grea a adunat omul acesta în suflet, dacă la o întâmplare, relativ cotidiană, a reacţionat astfel! Probabil că îl invocă pe Ceauşescu şi atunci când îi face nevastă-sa zupa prea sărată!

N-am făcut decât doi-trei paşi, şi lângă mine a oprit un ţigan călare pe bicicletă. Simpatic, zâmbitor, la vreo 40 de ani. Şi-a sprijinit picioarele pe asfalt şi, probabil, considerându-mă vreun oficial, fiind eu cu aparatul foto la gât, m-a întrebat ce se întâmplă. E Crosul Olimpic. Aleargă copiii! „Ce prostie! Ăştia numa' prostii fac! Mai bine ne-ar da bani!”, zise simpaticul.

Două atitudini diferite, însă, amândouă contra!