Articol

Duminică seara, la anunțarea rezultatului alegerilor, liberalii păreu statui ale deznădejdii. Se uitau la scorul afișat pe ecranul televizorului și nu le venea să creadă. Pentru prima dată în ultimii ani, nu i-am mai auzit spunând că au fost furați la vot, că au fost împiedicați să ajungă la urne, că au fost prea puține secții de votare în diasporă. Nu căutau țap ispășitor și nici să arate cu degetul spre PSD ori spre ministerul de Externe. Cu capetele în pământ, neînțelegând cum de se ajunsese la un astfel de rezultat. Doar Alina Gorghiu poza cu sânge în instalație, încercând să-și adune trupele rănite în amorul propriu de prin codrii Jijiei și Teleormanului, din luncile Neajlovului, Timișului și Mureșului. Adică, de acolo unde Dragnea și ai lui au călcat totul în picioare.

Până la urmă, mai de voie, mai de nevoie, Gorghiu a demisionat, iar bărbații din PNL  au răsuflat, gândindu-se că în sfârșit s-a făcut dreptate, Cel de Sus a scăpat PNL de conducerea unei femei. Și când toată lumea să zică „Doamne ajută“, liberalii au comis-o din nou, punând tot o femeie să-i conducă. Eu înțeleg că în politică, ca și în viață, se poate greși la un moment dat. Că-ți pare rău și încerci să îndrepți ori să repari ce ai stricat. Să faci în așa fel încât să se vadă că îți pare rău, dar când greșești și a doua oară se cheamă recidivă, în termeni juridici. Sau, prostie, în termeni populari. Asta înseamnă curată sinucidere, după tentativa cu Gorghiu. Adică, domnilor și doamnelor, cum e să o alegi pe Raluca Turcan (fie doar și interimar), după ce abia ai scăpat de Gorghiu? Să fim serioși! Nu trebuie să fii misogin să vorbești așa. Dar gândiți-vă că Raluca Turcan a ajuns liberală printr-o conjunctură. Că la origini, cea care a fost desemnată parlamentara care se știe să se îmbrace cel mai bine, e pedelistă. Prietenă la cataramă cu Elena Udrea, Stolojan, Flutur și toți ceilalți lideri PDL și că, soțul său, Valeriu Turcan, a fost omul de casă la Cotroceni a lui Traian Băsescu. Din această simplă înșiruire, vi se pare că vreunuia dintre ei îi curge prin vene o picătură de sânge liberal?

Dacă da, Raluca Turcan merită să ducă mai departe năzuințele Brătienilor. Dacă nu, mă întreb unde sunt bărbații din PNL? După ce fuste de muiri s-au ascuns în aceste momente când partidul are atât de mult nevoie de ei?