Articol

Uzina de Construcţii de Maşini Reşiţa este parte nu numai a economiei naționale, dar și a componentei de apărare. Situația în care se află acum UCMR nu-i permite să intre în competiție cu alte companii, spunea vineri premierul Sorin Grindeanu, la Reșița, ca o primă soluţie de redresare a întreprinderii axată în ultimii ani pe producţia de hidroagregate. Apoi, Legea investiţiilor strategice, care va fi trecută prin Parlament în regim de urgenţă, sau va beneficia de o ordonanţă guvernamentală, va aşeza lucrurile pe făgaşul lor normal. „Dacă nu se supără cineva. Orice face PSD-ul supără pe Cineva”, după cum spunea Liviu Dragnea.

„Am alocat în bugetul Apărării din acest an 2 la sută din PIB. Mare parte din investițiile din domeniul Apărării dorim să se desfășoare în industria românească, susține premierul, astfel încît să reușim s-o dezvoltăm. Ar fi o componentă pe care se poate dezvolta și UCMR, dar și Arsenal. Avem în Parlament acea lege a investițiilor strategice, iar acolo în special vor fi investiții spre trei mari domenii: transporturile, energia și apărarea. UCMR poate deveni furnizor pe toate aceste trei segmente. Îmi doresc ca cei care au depus proiecte să fie finalizate pînă în 2020, să putem spune că am repornit economia județului meu de suflet. Mai doresc diminuarea accentuată între Caraș și Timiș, pînă în 2020”, a mai spus Grindeanu.

Această declaraţie aduce un licăr de speranţă şi în ochii fabricanţilor de tunuri de la Reşiţa. Dar generalul Adrian Marinescu ştie cel mai bine ce înseamnă amăgirea... Nu e bine să confunzi luminiţa de la capătul tunelului cu locomotiva, sau cu foc la gura ţevii! Totuşi, ceva trebuie făcut şi pentru Arsenal, emblematica fabrică de piese de artilerie, ai cărei ultimi angajaţi nu şi-au primit salariile de patru luni! Dar asta ţine tot de cei 2% şi de viziunea de înzestrare a armatei. Poate, construcţia navelor destinate Marinei Militare, în şantierele româneşti, să necesite şi revenirea la artileria românească!

Ceea ce trebuie remarcat, fie și în treacăt, este faptul că starea industriei de apărare se oglindește în înzestrarea forțelor sistemului național de apărare și, oricît de bine ar fi pregătiți militarii, ei nu pot cîștiga un război numai cu strategii. Au nevoie de înzestrare, de dotare, astfel că industria de apărare ar trebui să constituie unul din principalii piloni ai politicii de apărare. Din cauza managementului defectuos al resurselor financiare şi, ulterior, a crizei economice, programe majore de înzestrare au fost ajustate drastic sau chiar anulate. Uzinele de armament se confruntă de ani buni cu probleme financiare extrem de grave, iar soluțiile au întîrziat să apară.

Astăzi, cel puţin 65% din echipamentele şi tehnica de luptă ale Armatei Române sînt depăşite, întrucît mare parte a lor este produsă înainte de 1990. Militari şi decidenţii din aparatul de securitate naţională discută deschis despre scăderea capacităţii de apărare a teritoriului din cauza subinvestiţiei cronice în domeniul apărarii. Forţele Terestre deţin o colecţie de vehicule de luptă moderne (transportoare blindate MOWAG, Piranha IIIC) sau modernizate (sistem antiaerian autopropulsat blindat Gepard, pe şasiul tancului Leopard1), dar marea majoritate datează din anii ’70-’80, fiind de producţie românească (TAB-71, TAB-77 sau TABC-79, pe şasiu de BTR rusesc), dar de concepţie sovietică. Mai puţin de 60 de tancuri TR-85, din cele 314 produse, au fost modernizate şi aduse la standardul TR-85M1 sau TR-85M2, la sfîrşitul anilor 2000 (deşi motoarele de 800 CP nu mai sînt la modă, tancurile moderne fiind dotate cu motoare de 1.300 CP).

În privinţa artileriei, foarte puţine aspecte indică apartenenţa la Alianţa Nord-Atlantică – întrucît calibrele pieselor de artilerie sînt sovietice (100 mm, 122 mm şi 152 mm) şi, pe cale de consecinţă, nu sînt interoperabile cu NATO (105 mm şi 155 mm), iar tunurile aflate în dotare sînt de concepţie românească, sovietică şi chineză, produse în anii ’70-’80. Progrese semnificative se regăsesc însă în sistemul de transmisiuni şi comunicaţii, atît în privinţa staţiilor de transmisiuni, cît şi a radarelor de supraveghere aeriană.

Nevoile sînt multe, pe toate fronturile, pentru toate armele! Cui să dai mai întîi? Rămîne exclusiv o decizie politică! Şi, cum spune toată lumea, SALVAREA UCMR-ului stă într-o decizie politică! Pentru că, se vede, a spus-o şi premierul Sorin Grindeanu, soluţii există!