Am vizionat, zilele trecute, un film uluitor despre sami, populaţia laponă din nordul Norvegiei, şi despre turmele semisălbatice de reni, care le oferă laponilor aproape tot ce au nevoie, mâncare şi haine, pentru a putea supravieţui într-un ţinut extrem de ostil, cu geruri năprasnice. Populaţia sami nu ţine renii în ţarcuri, ci lasă turmele să păşuneze prin tundră, ajutând marile ierbiovore, din când în când, cu mâncare, un pumn de boabe, o mână de fân, atât cât să se stabilească o legătură între om şi animal.
Însă, iarna, temperaturile scad şi sub minus 20 de grade Celsius şi renii ajung cu dificultate la stratul de licheni, fiind nevoiţi să sape cu picioarele găuri în zăpada îngheţată. Dar şi aşa numai masculii cei mai mari, mai puternici, mai grei, reuşesc să sfărâme crusta de gheaţă care se formează în stratul superior al zăpezii. Dar, masculii ren mai au o problemă, trebuie să lupte între ei pentru dreptul de a se împerechea cu femelele ren, că aşa-i la reni, învingătorii iau totul. Şi confruntările acestea sunt atât de aprige, încât foarte mulţi masculi se epuizează, nu se mai pot hrăni şi mor de foame şi de frig.
Ce face populaţia băştinaşă, sami? Castrează renii mascul care dau semne de epuizare. Dar, felul în care o fac, m-a lăsat mut de uimire! Deci, nu mi-am imaginat aşa ceva! Prind renul cu lasoul, doi sami îl culcă la pământ şi al treilea îl muşcă de testicule. Nu glumesc! Îi zdrobesc testiculele cu dinţii. Şi fac asta din vremuri imemoriale, prind renii şi-i muşcă de c...ie. Renul se ridică şi o ia la fugă, urmărit de cuvintele de îmbărbătare ale samilor; „Vei supravieţui amice!” Prin faptul că nu îl castrează de tot, testiculele renului vor mai produce puţin testosteron, atât cât să-i mai rămână şi ceva poftă de viaţă. Dar, renul nu mai are treabă cu luptele pentru împerechere şi se dedică exclusiv căutării hranei şi mâncatului. Astfel, aceşti masculi cresc, iau în greutate, prind putere. Aceştia sunt cei care sparg zăpada îngheţată sub greutatea lor şi permit şi celorlalţi reni să se hrănească. Uriaşi, cu coarne mari, renii castraţi prin metoda tradiţională sami, par nişte regi ai zăpezilor. Sami le spun „gentlemenii tundrei”. Nu caută gâlceavă, nu se bat, nu intră în competiţie cu alţi masculi, nu aleargă după favoruri sexuale.
După vizionarea filmului documentar, nu ştiu de ce, dar, mi-a trecut, aşa, un gând, cu privire la DNA-ul care aleargă după politicieni să-i muşte. Zice că pentru binele lor şi a sistemului. Ţinut ostil, viaţă grea!