Articol

Liberalii au pierdut alegerile şi toată presa, toată lumea, e cu tunurile pe ei, că unde au greşit, ce au greşit, ce ar fi trebuit să facă. Sunt evidenţiate greşelile preşedintei demisionare, Alina Gorghiu, lipsa de fler politic, precum şi imaginea palidă a premierului Dacian Cioloş, care, în viziunea liberală, ar fi trebuit să fie o locomotivă tehnocrată. Câştigătorii sunt social-democraţii, care au toate şansele să guverneze împreună cu ALDE. Deci, se dezbat în draci greşelile liberalilor. Dar, ca la fotbal, faptul că o echipă câştigă nu se datorează numai formei slabe a adversarilor, ci şi unor calităţi ale câştigătorilor. Hai, să vedem, unde au fost PSD-iştii mai tari.

În primul rând, un lucru pe care îl ştie toată lumea, PSD-iştii sunt bine organizaţi în teritoriu. Au oameni în toate cătunele şi cartierele, soldaţi disciplinaţi care stau de vorbă cu alegătorii, le explică faptul că PSD-ul nu este vândut străinătăţii, că PSD-ul le vrea binele, întotdeauna a mărit salariile şi pensiile, aşa o va face şi în continuare. Acestea sunt şi fapte, şi promisiuni, concrete. Pentru majoritatea alegătorilor, acestea sunt lucruri mult mai concrete decât promisiunea liberală privind un mediu propice pentru dezvoltarea personală şi dezvoltarea afacerilor.  Asta, în teren. Pe de altă parte, este important şi cine face promisiunile la televizor. Acolo, din spatele „sticlei” vorbeşte Liviu Dragnea. În ciuda condamnării care-i zdrăngăne de coadă şi de care liberalii s-au folosit cât au putut, Liviu Dragnea a reuşit să se impună ca un politician care vorbeşte clar, în fraze simple, pe înţelesul tuturor. E sobru, e îmbrăcat corect şi vorbeşte mereu şi meru de salarii şi pensii mărite, pentru ca poporul să o ducă mai bine. Acestea sunt cuvintele magice, care au adus şi aduc simpatie populară. Acum, sincer vorbind, cine nu vrea să i se dea?! Ştiţi vorba moldoveanului, cu sânii. Sî ni dea! Nicio explicaţie, cât de tehnocrată, de savantă, nu poate învinge magia promisiunilor. Mă rog, putem să le spunem şi angajamente. Deci, Liviu Dragnea a ştiut ce să spună, cum să spună, şi are un mare merit în câştigarea alegerilor.

Dar, cred eu, marele artizan al câştigării alegerilor de către PSD este Victor Ponta. A renunţat la funcţii, când a fost pus sub acuzare, devenind „simplu soldat” PSD. A ştiut să se retragă la timp, din poziţia de prim-ministru, la momentul „Colectiv”, când tensiunile se acumulau periculos. Astfel, în ultimul an, înainte de alegeri, tensiunile s-au adunat în jurul Guvernului Cioloş. Tehnocrat, dar perceput ca liberal. Iar, Victor Ponta, deşi părea că încasează din toate părţile, chiar şi din interiorul PSD, a rămas fidel partidului, a lucrat cu hărnicie în campania electorală, folosindu-şi notorietatea pentr social-democraţi. Fără doctorat, fără funcţii în administraţie, fără funcţii în partid, a mers braţ la braţ cu tovarăşii de luptă, dintr-o localitate în alta, fiind primit ca Mesia (în perioadele Lui bune). Dacă, în urma loviturilor primite, Victor Ponta ar fi demisionat din partid, PSD-ul ar fi pierdut minim 10 procente. Aşa, dimpotrivă, a mai câştigat 10. Cred că Victor Ponta a fost locomotiva legată în spatele „garniturii” PSD, care a împins partidul înainte. Desigur, sunt aprecieri subiective.

Dar, despre notorietatea lui Victor Ponta, am şi o povestioară destul de sugestivă. În dimineaţa alegerilor, din 11 decembrie, am trecut pe lângă nişte tomberoane de gunoi, unde scotocea o ţigancă bătrână. Adunase într-un cărucior de copii, nişte lucruri. I-am dat bineţe, mi-a răspuns, şi am întrebat-o dacă merge la alegeri! Vă daţi seama ce întrebare tâmpită, dar, se întâmplă ca şi întrebările tâmpite să scoată la iveală ceva.

- Mergem, mergem, domnule! Cum să nu!

- Şi cu cine trebuie să votăm, tanti?

- Păi, dracu ştie, că m-am uitat la televizor şi nu ni-o spus. Dar, io cred că trăbuie cu Ponta!

PSD-iştii nu trebuie să se simtă jigniţi de calitatea acelui alegător, care, cred că nici nu a mers la vot. Până la urmă şi bătrâna aceea amărâtă e un om. Şi, îl ştia pe Ponta! Desigur, s-ar fi putut întâmpla să primesc un răspuns asemănător şi într-o universitate. Dar, sunt convins că oricât aş fi căutat pe la toate tomberoanele din  România, pe drumurile de ţară, la birt, prin cantoane silvice, n-aş fi găsit absolut pe nimeni care să-mi spună că „trebuie” să voteze cu Alina Gorghiu!