Articol

Dracu m-a pus să citesc un număr vechi al FP! Pe lîngă revelaţia pe care am re-trăit-o citind o temă despre care m-am exprimat cu mai multe luni în urmă - revenirea la oraşele stat! -, m-a cuprins furia pe lipsa de „revelaţii” ale actualei clase politice. Nu expansiunea în sine a megalopolisurilor mă impresionează efectiv, ci viziunea autorităţilor locale despre dezvoltare în următorii 20/30 de ani, în comparaţie cu lipsa totală de idei şi voinţa de a privii înainte a autorităţilor noastre.

România şi oraşele ei vor rămîne condamnate la cel mai negru Ev Mediu contemporan! Dacă vii cu trenul de la Timişoara la Reşiţa, seara, şi priveşti lung pe fereastră, ai impresia că intri într-un tunel al timpului. Privesc şi eu la Româmia sfîşiată de vorbe goale: un mare nimic! O mare piatră de moară în care nu se mişcă nimic, oamenii trăiesc în letargie şi resemnare. Autorităţile locale se zbat să facă bici în timp ce batalioane de delegaţii chinezeşti au împînzit planeta pentru a atrage investiţii în oraşele de peste 25 de milioane de locuitori! India, cunoscută în urmă cu 10 ani pentru filmele lacrimogene şi mizeria de nedescris concurează la titlul de ţară cu cea mai rapidă dezvoltare în sec 21! În următorii 10 ani suprafaţa construită în India va fi egală cu suprafaţa Kuweit-ului!

În Europa lui Merkel, Barroso, Dragnea şi Dăncilă, un sătuc din centrul Italiei, pusă la colţ de Bruxelles, cu doar 550 de locuitori îşi revendică, spre surpriza tututor, propria independenţă. Modelul comunei Filettino este principatul Monte Carlo, adică un ţinut autonom, cu legi şi Constituţie proprii. La Filettino a apărut deja o „monedă” proprie, numită „Fiorito”, precum şi o bancnotă, ambele în „valoare” de 20 de euro. În susţinerea „desprinderii” de restul Italiei, edilii locali invocă mai multe argumente. Pretenţiile primarului Luca Sellari îi vin ca o mănuşă turnată Ligii Nordului care a relansat recent ipoteza înfiinţării statului Padania, întins în nordul bogat şi intens industrializat al Italiei. Nici Sicilia, care visează la rîndul său la propria autonomie, nu ar spune „nu” unei astfel de reîmpărţiri teritoriale, supranumită „Italia Mediteraneană”.

În Germania, unele landuri „cîrcotesc” deschis faţă de europenismul Germaniei, Belgia nu se simte foarte bine, în Spania „autonomiile” doresc mai multă autonomie. Criza a aprins gustul autonomiei economice şi în Ungaria sau în Grecia, iar despre România... ce să mai vorbesc! E o blasfemie să discutăm despre autonomie, acum cînd statele naţionale par să fi intrat în zodia falimentului? Eu spun că NU!

România, cu o politică internă haotică, se străduieşte să fie creator deliberat de context geopolitic în Europa şi CSI! Însă, în acest moment, România NU mai reprezintă modelul de viitor! România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive.