Articol

În ultimii 35 de ani, viața m-a făcut să merg măcar o dată pe an în Maramureș. Altfel spus, am fost martorul schimbărilor - atât cât am reușit să le percep - , ce au avut loc în cele două regiuni ale țării. Suma acestor constatări include și câteva detalii comparative fără de care titlul editorialului nu și-ar avea rostul.

Prima observație certă este că schimbările au existat mereu, dar au devenit evidente după 1989. Până atunci, Caraș-Severin era considerat un județ puternic industrializat, în care lucrau și muncitori veniți, în special, din Moldova, Oltenia și Maramureș. Pe aceștia din urmă îi găseam în exploatările forestiere, în mine ori la săpat de șanțuri. Munci grele, de la care cei veniți din „Maramu“, nu se dădeau înapoi. E drept, și în Maramureș exista industrie grea – minerit și construcții de mașini – , dar nu se compara cu cea din Banatul Montan.

După Revoluție, lucrurile au stat cu totul altfel. Ca într-un joc de domino, ramurile industriale au picat una, câte una: mineritul, constructoare de mașini, metalurgia, de armament, de mobilă ș.a.m.d. Ce-i drept, și în Maramureș s-au prăbușit mineritul, cel mai mare combinat din țară de prelucrarea metalelor neferoase ori industria de mașini-unelte. Și în Baia Mare localnicii au luat „țepe“, la fel ca și la Reșița, în urma privatizărilor cu investitori indieni și americani. Și în Maramureș industria socialistă de stat a devenit un morman de fiare vechi și un prilej de duioasă amintire în jurul unui pahar cu horincă.

Dar, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat la Reșița și în Caraș-Severin, la Baia Mare și în Maramureș s-a pus ceva în loc. A dispărut un combinat, a apărut o altă oportunitate. Chiar dacă e departe de ceea ce ar trebui să fie, acolo lucrurile par să meargă în direcția cea bună. Baia Mare se dezvoltă în continuu, se modernizează, iar investitorii serioși nu-i numeri pe degetele de la o mână, așa cum se întâmplă la noi. În oraș găsești mult mai multe supermarketuri decât la noi, ba există și un Mall, ca să nu mai vorbim de sutele de magazine mici amenajate, cu gust și după o idee urbanistică unitară, la parterele blocurilor. Cei care se plâng că avem prea multe biserici în Reșița să meargă la Baia Mare unde în fiecare cartier s-a construit cel puțin una după Revoluție. Turismul există cu adevărat, iar stațiunile montane atrag iarna zeci de mii de turiști nu doar din zonă.

Singurul lucru care a rămas neschimbat și ne situează în fața Maramureșului este vremea. Vremea din calendar. Dacă la noi ghioceii au trecut de mult, iar pomii au înflorit  deja, acolo totul este în urmă cu cel puțin două săptămâni. Peste două săptămâni, va fi ca și aici. Până atunci, însă, să ne bucurăm că suntem și noi primii la ceva. Nu datorită celor care ne-au condus județul și municipiul 25 de ani, ci pentru că așa a vrut Dumnezeu când a făcut lumea.