Articol

Scârbiţi de politică şi de politicieni, românii au stăvilit ascensiunea clasei politice formate în spiritul anilor de după revoluţia din decembrie, smulse din smârcurile ceţoase ale anilor ’90 şi înflorite în flori de paie, în anii 2000. Scânteia a constituit-o tragedia de la clubul Colectiv, dar materialul inflamabil vine din profunzime, din percepţia, probabil corectă, a românilor, că paiele crescute pe încrengătura politicii din ultimele două decenii nu vor da roade.

„Jos, partidele!”, „Jos politicienii!”, „PSD – PNL, aceeaşi mizerie!”, au strigat românii, de data aceasta nu numai pe feisbuc, ci şi în stradă. Şi am văzut politicieni uluiţi, care nu înţelegeau ce se întâmplă. „Cum, adică? Să fim înlăturaţi de la putere din cauza unui accident... Colectiv?” Greu de cap trebuie să fii, să nu înţelegi că momentul acela tragic a fost impulsul dureros care a dat glas nemulţumirii.

Şi, uite-aşa, ne-am procopsit cu un guvern de tehnocraţi, care nu-i nici rău, nici bun, e ca apa sfinţită, e bun de ţinut pe dulap, deşi, n-ajută la reumatism, nici la pensie, dar, las’ să fie acolo, printre cărţi, zacuscă şi dulceţuri, că nu deranjează. Şi nici mult loc nu ocupă. Aşa ne-am ales şi cu un moment de respiro binevenit, chiar necesar. Ne-am dat seama, între timp, cred, că tehnocraţii nu conduc, ci aplică normele. În general, moştenite. Ei nu stabilesc direcţii, ci ţin „nava” pe linia de plutire. Tehnocraţii, de exemplu, nu pot da un răspuns la întrebarea, primim sau nu primim migranţi. Sau, ne unim cu Moldova ori nu ne unim? Şi nici la multe, multe, alte întrebări, ale căror răspunsuri ne definesc identitatea şi locul în lume.

Da, avem nevoie de tehnocraţi, dar aceştia trebuie să ocupe locuri în ministere, în administraţia locală. Ne place, nu ne place, în faţă trebuie să fie politicienii, pe care poporul alegător să-i scoată la lumină. Eu zic că, poporul a vorbit, a dat de înţeles politicienilor cam de ce fel de politicieni avem nevoie. N-avem nevoie de baroni, la care să faci anticameră, să-ţi dea un servici’. Nici de eminenţe cenuşii, care să controleze firmele private, să le dea contracte pe prietenii politice sau „comision". Avea dreptate un cititor, care ne-a scris pe forum că nu avem nevoie de „oameni providenţiali”, ci „de oameni care să nu fie grandomani/imbecili, să nu fie hoţi şi să dorească să acţioneze pentru binele comun”.

De fapt, să recunoaştem, într-o democraţie, avem nevoie de politicieni. Iar, la alegerile locale din primăvară (care, din câte am înţeles, vor fi la vară, în iunie), le dau cele mai mari şanse candidaţilor politici. Acelora care ne vor convinge că s-au desprins de politica şi politicienii care ne-au supărat atât de tare, încăt ne-am pus în cap „tehnocraţii”.