Articol

Am fost unul dintre cei care au susţinut cu încăpăţânare că Parcul Tricolorului din Reşiţa este pentru plimbări sau joacă pentru copii şi nicidecum pentru sindrofii gen Zilele Oraşului sau, mai nou, Zilele Recoltei.

Prin definiţie, parcul este un loc în care ne destindem, ne întâlnim prietenii şi cunoştiinţele căutăm liniştea la sfârşitul săptămânii. Dar când aleile şi spaţiul verde sunt distruse de roţile camioanelor, muzica este dată la maxim, iar mirosul de mititei, fleici şi cârnaţi ne amintesc de bâlciurile de altădată este firesc să mă întreb ce fel de oraş este Reşiţa. Nu, cine a fost şi ce a ajuns, că asta se vede, ci încotro ne dorim să ne întreptăm. Spre cultura suburbană, proptind monumentul lui Constantin Lucaci şi pişindu-l de la halbele de bere fără număr, sau spre un model adoptat de acele oraşe care mereu s-au simţit mai aproape de Viena decât de Bucureşti? Este adevărat, Reşiţa a fost un oraş muncitoresc şi, din păcate, rămâne, cel puţin la nivelul mentalităţii, chiar dacă toţi muncitorii Reşiţei abia dacă ar ocupa o jumătate din tribuna din Valea Domanului.

Când mi-am exprimat dezacordul pentru organizarea unor manifestări de acest fel în Parcul Tricolorului, unii m-au luat peste picior, alţii m-au întrebat ce am cu ei. Mă bucur, însă, să văd că am avut dreptate. Zilele Recoltei au fost scoase din locul în care iniţial fuseseră programate – Parcul Tricolorului, evident - şi mutate la ieşirea din oraş, spre Câlnic. Sigur, nu este nici aceasta o soluţie grozavă care, dincolo de faptul că unora le aminteşte de Lepa Brena, Dragna Mirkovici şi de rugile organizate de fostul primar Mihai Stepanescu, creează o stare de disconfort pentru şoferi, dar tot este mai bună decât cealaltă. În paranteză fie spus, vineri după amiază semaforul de la Kaufland nu funcţiona, în condiţiile unui flux mare de pietoni.

Concluzia, românului, în cazul nostru unuia, sau mai multora din Consiliul Local Reşiţa, Dumnezeu i-a dat mintea de pe urmă. Acolo, la Câlnicel e loc să intre toate populaţia Govândarului, plus producătorii de roşii, ardei, vinete, caltaboşi, halva, vată pe băţ, pantofi, curele, vuvuzele, care se găsesc din belşug, clătite, porumb fiert, mititei, hamsii, slănină ecologică, oale de tuci, ciorapă de lână, poşete de damă, sosete pentru bărbaţi şi de câte şi mai câte bunuri de larg consum care trec prin mâna ţăranului căruia astăzi îi spunem fermier.

Singurul lucru care ar mai trebui e ca primarul Popa, cel actual, să-l ia de braţ pe primarul Popa, cel vechi, şi amândoi să vină la Câlnicel să se aprovizioneze de iarnă cu varză, gogoşari, gogonele şi ceapă direct de la producător. Că de aia sunt Zilele Recoltei!