Articol

De 1 Decembrie, îmi iau tricou sub cămaşă, şosete groase, fular, şapcă îmblănită, alte accesorii, uneori, chiar şi umbrelă, şi ies în Piaţa Mare din centrul civic. Piaţa se cheamă, sugestiv, „1 Decembrie 1918”. În ultimii ani, în jur de 1000 de oameni se adună, la această dată, să vadă parada militară din centrul Reşiţei. Totul începe cu slujba religioasă, în care se cere protecţie divină pentru ţară, pentru conducătorii ţării şi pentru populaţie. Să nu le răzbească vrăjmaşii. „Să ne rugăm pentru conducătorii noştri”, spun preoţii, dau cu cădelniţa şi, chiar, se roagă. Aşa e textu’ şi aşa e frumos, creştineşte, să te rogi şi pentru duşmanii tăi, dară-mi-te pentru conducătorii pe care tu i-ai ales, prin vot democratic.

Cu toate acestea, poporul nu se roagă pentru conducători. Poate, vreun nebun să se fi rugat pentru Iliescu şi Năstase, vreo doi pentru Constantinescu şi Ciorbea, niciunul pentru Băsescu şi Boc. Cine să se roage pentru Iohannis şi Cioloş?! Personal, nu o s-o fac, eventual, o să ascult amuzat slujba solemnă. Nu o s-o fac, nu pentru că i-aş urî, pentru că i-aş considera vânduţi Bruxelului şi lui Soros, ci, pentru că sunt oameni politici, şi sunt convins că nici ei nu se vor ruga pentru PSD, Dragnea şi Ponta. Atunci, de ce să fiu făţarnic şi să mă rog eu pentru toţi?! Oricum, am observat că EI o duc binişor şi fără intervenţia mea pe lângă Dumnezeu.

Trăim momentele de sărbătoare, ca şi pe cele de la televizor, în dezacord. Este acesta tributul pe care-l plătim democraţiei. Contradicţia duce la progres! Spuneau şi ideologii comunismului, deşi au construit un sistem care nu permitea păreri divergente. Deci, să nu ne mai plângem de faptul că avem dreptul să ne contrazicem şi, chiar, o facem tot timpul. E simplu! Când nu mai vrem să ne contrazicem, când ne simţim obosiţi, stingem televizorul! Sau mutăm pe canale despre natură. Personal, am norocul că din două televizoare, nu mai funcţionează niciunul. Primul a murit astă-vară, al doilea, acum două săptămâni. Nu le-am mai dus la reparat, căci găsesc destule motive de contradicţie şi pe internet. Observ că sunt foarte puţini aceia cu care sunt de acord. Puţini, da’ buni! Aşa cred eu!

Deci, îmi pregătesc hainele groase pentru 1 Decembrie. Voi asista detaşat la slujba religioasă şi la discursurile festive. Nu spun că voi fi neatent. Îmi place cuvântul, îmi place surpriza, îmi plac gafele, dar şi discursurile desăvârşite. Toate spun câte ceva despre oamenii care vorbesc, despre moment. Copiii vor aştepta cu emoţie, parada militară. Apoi, vor fi dezamăgiţi că a fost prea scurtă. Mulţimea va pleca din piaţă, comparând festivitatea de anul acesta, faţă de anul trecut. Au fost mai mulţi, au fost mai puţini? De regulă, impresia este că anul treut a fost mai frumos! Dar, cea ce ar putea face sărbătoarea frumoasă, ar fi ninsoarea. Aştept sărbătoarea de 1 Decembrie ca pe o ninsoare. Sau, mai degrabă, aştept ninsoarea ca pe o sărbătoare!