Articol

Suntem în miezul verii şi, după cum ne spune calendarul, trăim cea mai lungă zi din an, solstiţiul de vară. E lungă, foarte lungă, mai ales pentru politicienii aleşi, fiindcă instalările de primari, de preşedinţi de consilii judeţene, de consilieri locali şi judeţeni, se lasă aşteptate. Informaţia oficială este că partidele nu au depus încă rapoartele financiare cu cheltuielile din campania electorală. Aşa o fi, că e greu să lucrezi cu facturi şi chitanţe, dacă te-ai obişnuit să lucrezi cu sponsorizări necontabilizate. Ei, asta a fost, legea s-a schimbat, acum, politicienii aleragă după documente, să le pună la dosar, să-şi încaseze banii promişi de la buget. Mare mirare ar fi ca partidele şi Autoritatea Electorală să rezolve problema finanţării campaniei, în termenul cerut de lege, adică, până cel târziu în 24 iunie.

Aşadar, suntem în ziua cea mai lungă, iar în Caraş-Severin, partidele, zi de vară, până-n seară, negociază alianţe pentru stabilirea conducerii Consiliului Judeţean şi a viceprimarilor. După mine, ar fi simplu. Logic ar fi ca stânga să se alieze cu stânga, drepata cu dreapta, şi cine are majoritatea să stabilescă ce, cum şi cine. Dar, probabil, de aia nu-s eu politician, pentru că merg pe variantele simple. Se pare că pentru a fi politician, astăzi, în România, trebuie să găseşti soluţii surprinzătoare, ciudate chiar, să dai cu stânga-n dreapta şi să zăpăceşti electoratul. Eu rămân la părerea că liberalii au câştigat marile oraşe, inclusiv municipiile din Caraş-Severin, iar social-democraţii au câştigat comunele şi Consiliul Judeţean. Aşa am citit eu rezultatul voturilor. Dacă va fi altfel, înseamnă că în spatele uşilor închise sunt nişte „specialişti” care socotesc mai bine.

Dar, să lăsăm timpul să vorbească, timpul şi „specialiştii cu expertiză în politică”, iar noi să ne vedem de ale noastre, mai apropiate de trup şi suflet. Par egzamplu, la Reşiţa ne pregătim de Zilele Oraşului. Şi aici s-a născut o dispută. Primarul nou ales, Ioan Popa, zice că schimbă faţa sărbătorii, îi dă, de fapt, mai multe feţe, una mai populară în cartierul Govândari, una simfonică, în centrul civic, în prima zi, apoi, tot în centrul civic, cu folk, rock şi pop. Dar, cea mai importantă schimbare vine din deplasarea manifestărilor, de la sărbătoarea Sfinţilor Pătru şi Pavel, spre ziua istorică a naşterii Reşiţei industriale. Personal, n-am nimic împotrivă, şi aşa clericii ne tot băteau la cap că la o sfântă sărbătoare nu se chefuieşte, bea şi dănţuieşte, ci se cugetă (interior) la nemurirea sufletului. Aşa, cu decalajul acesta, o să fie un timp pentru rugăciuni, apoi un alt timp pentru bâlci. Când zic de bâlci, nu o spun cu răutate. Aştia suntem noi, oamenii, un amestec de sfinţenie şi păcate. Şi, evident, nu numai în România, ci şi în Germania, în Bulgaria, Lichtenstein ori Canada. Peste tot se organizează circul necesar defulării populare, descărcării de tensiuni interioare şi stress.

Cât despre anunţul că tarabele cu ciorapi şi chiloţi vor fi scoase din peisaj, la Zilele Reşiţei (1-3 iulie), aici am şi eu o părere. La sărbătorile populare trebuie să le dai o pâine de mâncat şi comercianţilor. Iar, să expui chiloţii pe tarabe, la vânzare, nu-i nicio ruşine. Ruşine e când se negociază chiloţii pe sub masă, în Consiliul Local. Dar, am înţeles că aşa ceva nu se va mai întâmpla!