Articol

Ziua Mondială a Teatrului a fost sărbătorită, aseară, la Palatul Cultural din Reşiţa, într-un mod inedit, prin colaborarea Teatrului de Vest din municipiu, cu Liceul de Arte „Sabin Păuţa” din Reşiţa. Centrul de greutate al evenimentului l-a constituit un spectacol de teatru-dans, realizat de studenţii Cursului de teatru, coordonaţi de actriţa Camelia Ghinea, un spectacol dedicat lui Nichita Stănescu, într-o coregrafie dinamică, dramatică şi muzical-poetică aşezată sub semnul cugetării nichitastănesciene „Suntem ceea ce iubim”.

În deschiderea evenimentului, managerul Teatrului de Vest Reşiţa Florin Gabiel Ionescu a citit unul din mesajele transmise de personalităţi ale teatrului de pe cele cinci continente, respectiv mesajul lui Simon McBurney, actor, scriitor şi regizor din Marea Britanie.

Cine este cel mai mare poet?!

Apoi, criticul Gheorghe Jurma, a vorbit despre poezia lui Nichita, despre locul său în literatura română, afirmând că este unul din marii poeţi români, apreciat ca fiind cel mai mare de după al doilea război mondial, un adevărat inovator în limba română, care a revoluţionat poezia românescă modernă. Jurma a vorbit şi despre unele experienţe personale, despre cum l-a întâlnit pe Nichita, despre cum l-a receptat de-a lungul anilor. O întâmplare extraordinară a fost o întâlnire cu Nichita, la Bucureşti, de fapt o întâlnire a lui Nichita cu studenţi de la Ziaristică, probabil în anul 1974. Atunci, un student l-a întrebat pe Nichita cine este cel mai mare poet, iar acesta a răspuns: „Cel mai mare poet sunt vreo 17, printre care mă număr şi eu. Mari poeţi sunt vreo patru, respectiv Tudor Argezi, George Bacovia, Ion Barbu şi Lucian Blaga, dar, Doamne, Poet e unul singur: Mihai Eminescu!”

O surpriză... de neînţeles!

Managerul teatrului Florin Gabriel Ionescu a anunţat că în sală se află invitatul special al serii, respectiv profesoara, pensionară, de limba şi literatura română, Doina Dăneţ, din Bocşa, care a fost colegă de facultate cu Nichita Stănescu. Doamna profesoară a fost aplaudată, însă, nu a dorit să vorbească despre Nichita. Doina Dăneţ a mai fost purtată pe la manifestări dedicate lui Nichita, pentru simplul fapt că postura de colegă a lui Nichita, poetul care, iată, a intrat în nemurire de 35 de ani, creează emoţie. Mai târziu a fost elucidat şi misterul pentru care profesoara de limba română, colega lui Nichita, nu doreşte să vorbească despre Nichita. Ulterior, Doina Dăneţ a mărturisit, în privat, că nu are amintiri speciale cu Nichita, doar că acesta nu prea venea la cursuri, şi nu-l apreciază pe Nichita nici ca om, nici ca poet! ”Nu puteai pune bază pe el!” De asemenea, când a trebuit să predea elevilor poezia lui Nichita, a făcut-o cu neplăcere, pentru că poezia sa este de neînţeles! „Nu ştiu ce puteau să înţeleagă elevii din poezia lui Nichita!”, a mărturisit Doina Dăneţ!

O imagine vie şi o ploaie cu poezie!

Revenind la spectacolul coregrafic realizat de Camelia Ghinea cu studenţii săi de la cursul de teatru, spunem că a fost un fel de imagine vie a poeziei lui Nichita, o imagine dramatică, pe alocuri, lirică, tumultuoasă, emoţionantă, bine primită de spectatori. Fondul muzical a fost asigurat de trei tineri elevi de la Liceul de Arte „Sabin Păuţa” din Reşiţa, două soliste la vioară şi un solist la oboi. Spectacolul a fost încheiat de actorul Florin Ruicu, care a recitat „Poetul şi soldatul”, după care, tinerii artişti, urcaţi la balcon, au aruncat asupra publicului o ploaie de poezii de Nichita Stănescu.

La întâlnirea protocolară de la final, Camelia Ghinea, cu tinerele ei studente, Mădălina Gligor, Cristiana Terciu şi Adriana Mesar, au făcut mărturisiri despre bucuria, emoţia şi dificultăţile întâmpinate în scurta perioadă avută la dispoziţie pentru realizarea spectacolului.