Generația actuală nu știe că în urmă cu 30-40 de ani, toamna se sărbătorea Ziua Recoltei. E de la sine înțeles că sărbătoarea se referea la recolta strânsă de pe câmpul muncit din greu de țărani. Culmea e că aceasta nu se sărbătorea la sat, așa cum ar fi fost normal, ci la oraș.
Într-o anumită duminică din luna octombrie, în singura zi liberă din timpul săptămânii. De cu seara, camioane cu obloane de lemn, purtând însemnele CAP-urilor în proprietatea cărora se aflau, începeau să vină spre locurile special amenajate. Toate ticsite cu produse de sezon. Orășenii se adunau în pâlcuri, cu saci și sacoșe, umblau ca bezmeticii de la mașină la mașină, își țineau rândul la varză, ceapă, gogoșari ori morcovi. Fiecare familie venea cu toți membrii ei apți să reziste unei nopți nedormite, deoarece era singura ocazie din an când românii își puteau face provizii pentru iarnă. Un sac-doi de varză, pe care nu o mai căutai să vezi cât de subțire îi era frunza, unul de cartofi, o plasă de morcovi, câteva kilograme de ceapă. Dar nu înainte de răsăritul soarelui sau, mai precis, de sosirea conducerii județenei de partid, a primului secretar sau, după caz, a tovarășului și a tovarășei.
În anii de pe urmă, Ziua Recoltei se transformase într-un pretext de a-l omagia pe Ceaușescu, de a-i aduce prinos de mulțumire pentru minunatele condiții create dezvoltării și ridicării agriculturii pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație. Pe unde ajungea secretarul general al partidului, standurile amenajate în piețe și oboare erau ticsite cu produse care îți luau ochii: mari, frumoase și apetisante. Erau ca pentru expoziție, spre deosebire de cele ce ajungeau la amărășteni, pricăjite, stricate și pline de noroi.
Și apropo de ceea ce vedea și i se prezenta secretarului general în vizitele sale făcute în județele patriei. Pentru ca totul să fi ieșit ca la carte, cei care conduceau județul respectiv, responsabilii de la direcțiile agricole și instructorii cu propaganda aduceau vaci cu lapte, tăurași și oi din alte zone ale țări, bietele animale fiind plimbate peste tot în țară. Mai mult, până și merele erau aduse din alte județe pentru a fi prinse cu ață de crengile pomilor. În aceste condiții, nu e de mirare că în cămările românilor ajungeau ce măi rămânea din produsele respinse la export, iar planurile anuale și cincinale se stabileau după ce vedea Ceaușescu acolo unde îl duceau alții, și nu după realitatea din teren. Pentru generația de azi, par povești dintr-o lume ireală.
Astăzi, Ziua Recoltei este în fiecare zi. Fructele și legumele aduse din cele mai insolite zone geografice ale lumii nu lipsesc de pe rafturile magazinelor. Spre deosebire de trecut, nu te mai duci să cumperi cu sacul sau sacoșa, ci te mulțumești cu o piersică-două, cîteva boabe de strugure. De poftă, dar mai ales să-ți ajungă banii până la salariu sau pensie.
RSS Feed