Articol

Un minor, aflat în plasament familial de tip AMP, adică, în grija unui asistent maternal profesionist, a depus, astăzi, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi de Protecţia Copilului (DGASPC) Caraş-Severin, cu sediul principal în Reşiţa, o declaraţie în care îl acuză pe şeful de centru Ş. F. că acesta l-a lovit şi jignit în repetate rânduri.

Spicuim din declaraţia minorului G. V. R.., în vârstă de 17 ani:

„...domnul nostru şef de centru pe nume Ş. F. mă bate mă tunde chel în cap dacă fac vreo prostie şi mă ţine sechestrat în casă. El tot timpul dă în mine fără milă nu mai pot îndura tot timpul ţipă la mine şi mă jigneşte. Nu mai suport aş vrea a se lua măsuri”.

Minorul ne-a dat un duplicat al declaraţiei depuse la DGASPC Caraş-Severin în prezenţa surorii sale majore Ionela Nicoleta, aflată şi ea în acelaşi plasament cu fratele său. Ionela Nicoleta, în vârstă de 19 ani, susţine afirmaţiile fratelui său şi ne-a spus că o dată a şi asistat la bătaia administrată de şeful de centru fratelui ei, dar nu a intervenit de frică. Am întrebat-o dacă a avut şi ea probleme cu şeful de centru şi ne-a răspuns: „Da, dar nu mai vreau să vorbesc. Nu vreau să spun nimic. Eu, oricum mi-am depus o cerere la consiliu să ies din plasament şi fiindcă sunt majoră trebuie să mi se aprobe în maxim 30 de zile”.  

Ionela Nicoleta şi cu fratele ei minor au o garsonieră moştenită de la părinţii lor, decedaţi cu mai mulţi ani în urmă. Fata a absolvit Colegiul Tehnic Reşiţa la secţia „Estetică” şi spune că se va angaja şi îl va lua sub tutelă pe fratele ei. Vor locui împreună în garsoniera moştenită de la părinţi.

Având în vedere acuzaţiile aduse şefului de centru, l-am sunat pe acesta şi l-am întrebat cum răspunde acuzaţiilor aduse de minor. Ş. F. ne-a spus că ştie de declaraţii, că ele sunt mai multe, a fost şi o televiziune şi încă cineva de la un ziar să întrebe de acele declaraţii, iar instituţia a pus documentele la dispoziţia presei. Într-o declaraţie minorul îl acuză, în alta băiatul recunoaşte că a minţit.  Dar, Ş. F. ne-a îndrumat (corect) spre purtătorul de cuvânt al instituţiei, pentru că este cel care poate prezenta situaţia oficial. Însă, în apărarea sa, Ş. F. ne-a mai spus că e vorba despre bani, de bani destul de mulţi. „Pentru că nu se ştie de unde a apărut o familie care ar vrea să-l adopte pe băiat. Trebuie să ştiţi că e vorba de bani mulţi, e vorba de pensii de urmaş destul de mari pe care le primesc aceşti copii”.

Într-adevăr, din documentarea noastră, am aflat că există o familie de romi care ar fi vrut să-l adopte pe minor. Iar minorul susţinea că doreşte să fie adoptat de acea familie. Deci, suspiciunea unui interes al părinţilor adoptivi putea fi luată în discuţie. Dar, astăzi, cei doi tineri, frate şi soră, nu au mai vorbit despre vreo familie adoptivă, ci despre faptul că vor locui în garsoniera familiei, având în vedere că sora a devenit majoră. Deci, probabilul interes al acelei familii n-ar mai fi de actualitate, indiferent dacă presupusul interes a existat ori, dimpotrivă, cei doi părinţi adoptivi au prins mare drag de minor şi îl voiau neapărat lângă ei, să-l îndrume, să-l îngrijească, să-l trimită la şcoală.

Este, totuşi, evident că cei doi tineri fac toate eforturile posibile să scape din centrul de plasament. Ei spun că vor să iasă de acolo fiindcă viaţa le-a fost mai mult decât amară din cauza lui Ş. F.

Dacă cei doi tineri vor să scape de comportamentul abuziv al unui asistent maternal ori vor să scape spre libertate dintr-o instituţie cu reguli stricte, deocamdată e greu de ştiut. Doar  o anchetă obiectivă internă sau, cine ştie, externă, poate stabili adevărul. Cât de cât.

Mai amintim un amănunt. Conform informaţiilor noastre, acea declaraţie în care minorul ar fi recunoscut că a minţit, a fost scrisă anul trecut în prezenţa şefului de centru Ş. F. şi a unui poliţist.

Vom reveni cu punctul de vedere al instituţiei DGASPC Caraş-Severin.