Articol

Pictorul, scriitorul şi regizorul Igor Isac din Oraviţa, originar din Basarabia, şi-a lansat, astăzi, la „Centrul social Frédéric Ozanam”, din Reşiţa, volumul „În umbra destinului”, Editura EIKON, Bucureşti, 2015, odată cu vernisarea expoziţiei de pictură, cu acelaşi titlu de umbră. Gazda evenimentului a fost scriitorul şi bibliotecarul Erwin Josef Ţigla, preşedintele Forumului Democratic al Judeţului Caraş-Severin, care, împreună cu Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin, reprezentată prin directorul bibliotecii judeţene Clara Maria Constantin, au fost organizatorii manifestării. Întâmplarea culturală a beneficiat de prezenţa unui numeros public, spre uimirea pictorului şi scriitorului Iogor Isac, care a spus că, în ultimii ani, nu a mai asistat la evenimente culturale cu sala plină.

Erwin Jozef  Ţigla şi Clara Maria Constantin au vorbit despre biografia (complexă, ciudată şi aventuroasă) a artistului basarabean, stabilit la Oraviţa, despre operele sale, în general, precum şi despre unele referinţe critice. Igor Isac s-a născut în 1957 în comuna Olişcani, Republica Moldova. În 1889 a absolvit Universitatea de Arte din Tallin, Estonia. În acelaşi an, a debutat în cinematografie. În 1991 a primit Premiul pentru Regie, din partea Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România. În 1995 a devenit cetăţean român, iar în 1998, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În anul 2000 s-a stabilit la Oraviţa, judeţul Caraş-Severin. Este angajat la Casa de Cultură din Oraciţa, ca referent cultural. Împreună cu prozatorul Mihai Moldovan şi cu poetul Doru Ilana a publicat două jurnale: „De trei ori vara” – ed. Mirador, Arad, 2004, şi „De trei ori Oraviţa” – ed. Eudeea, Timişoara, 2009. A debutat cu volumul de eseuri „Cartea aşteptării” – ed. EIKON (pe atunci, cu sediul în Cluj), 2011. În 2012 a primit Premiul pentru debut la Salonul Internaţional de Carte Chişinău.

Umbra dintre fiinţă şi nefiinţă

Despre pictura lui Igor Isac a vorbit criticul Ada D. Cruceanu, care a spus, printre altele: „Aşteptarea este una dintre premisele lucrărilor lui Igor Isac, o aşteptare care, cândva se va împlini, sub umbra destinului. Fiecare dintre lucrări are ceva din ceea ce este efemeritatea frunzei, în acelaşi timp are ceva din siguranţa şi securitatea pe care o dă ochiul şi privirea. (...) Destinul pe care îl poartă Igor Isac este un destin mixt, unul care are luminozitate absolută prin culoarea şi figuraţia ochiului, şi unul care, în etapa lui întunecată, are multe din elementele luminii paradoxale, este umbra luminată”.

Istoricul literar Ionel Bota din Oraviţa: „Cu scrierea lui Igor Isac stăm toţi sub umbra aceasta întunecată, dar, totuşi, şi sub irizările umbrei. E umbra dintre fiinţă şi nefiinţă, dintre fiinţare şi absenţă”.

Criticul Gheorghe Jurma: „Este vorba despre un jurnal şi, întâi de toate, despre un jurnal al Oraviţei. (...) Orice jurnal are valoare în măsura în care spune adevărul, ne place ori nu ne place, nouă, cititorilor, este sincer, are sprit de observaţie, şi amândouă aceste calităţi, cel puţin, le are Igor Isac”.

România e altfel decât se vedea de dincolo de Prut!

La final, autorul, Igor Isac, a vorbit despre motorul scrierilor sale, izbucnite din combustia nemulţumirilor sale profunde. A povestit despre spaţiul concentraţionar, dictatorial, paranoic, în care a trăit în Uniunea Sovietică şi despre iluzia că îşi va regăsi patria ideală şi libertatea absolută în România postrevoluţionară. Din păcate, a găsit în patria-mamă o lume închistată în prejudecăţi. O lume cu mai multă umbră decât cu lumină. A încercat şi gustul evadării în Occident, dar nici acolo nu şi-a găsit libertatea şi liniştea.

Igor Isac este un mare dezamăgit, care îşi hrăneşte iluziile şi palidele pete de lumină din umbrele destinului personal, dar şi a destinului ţării din inimă. A aflat că ţinutul libertăţii „de dincolo de graniţe” a fost o iluzie. O iluzie la care nu a renunţat, motiv pentru care scrie şi îşi pictează dezamăgirile.

În deschiderea manifestării, şi la final, a avut loc câte un scurt moment muzical, susţinut de clarinetistul Florin Codruţ Cornea, elev în clasa a XII-a, la Liceul de Arte „Sabin Păuţa” din Reşiţa, clasa profesorului Eremia Breşneni, elev care este deţinătorul Premiului al III-lea, la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală şi bursier al Clubului Rotary Reşiţa.