Articol

Igor Isac, pictor, prozator şi regizor din Republica Moldova ne-a vorbit aseară despre libertate şi fericire. Pentru el, pentru alţi artişti şi intelectuali basarabeni, în anii în care trăiau în Moldova sovietică, libertatea se găsea, la preţ acceptabil, la Moscova şi la Leningrad! Este vorba despre cărţi româneşti (Nichita, Marin Preda – spune Isac.), care la Chişinău se vindeau în secret, fiind considerate subversive, dar se găseau „la liber” în marile oraşe sovietice. Mulţi artişti români din Moldova sovietică, chiar s-au exilat la Moscova, pentru că la Chişinău atmosfera politică era irespirabilă. „Noi, în Moldova, eram mai catolici decât Papa, adică, eram mai comunişti decât Moscova”, spune Igor Isac. Şi când spune „noi” se referă atât la autorităţi, cât şi la simpli cetăţeni, care s-au supus jocului puterii sovietice, ajutând-o să se osifice, să se întărească. Frica i-a făcut să inventeze chiar şi bariere care nu erau neapărat impuse de la „Centru”.  

Igor Isac, nemulţumit şi deprimat, nu a plecat la Moscova, ci la Tallin, în Estonia, pentru că ţările baltice erau considerate un „Occident” al Uniunii Sovietice. Însă, când România s-a eliberat de comunism, pentru basarabeanul Igor Isac s-a deschis „Orizontul Libertăţii”! „Nu am stat să mă mai gândesc nicio clipă, să trag de timp, fiindcă ştiam că locul meu este în România liberă! Aşa că am venit aici. Dar, am fost stupefiat să aflu că şi românii de dincolo de Prut (n.n. – pentru Igor Isac, romînii de dincolo de Prut suntem noi), au fost la fel de,... sau chiar mai înregimentaţi de regimul Imperiului Sovietic. Asta m-a cutremurat! Pentru că aveam idei, pe timpul Uniunii Sovietice, să fug, să trec Prutul în România. Asta, pentru mine ar fi fost un dezastru. Eu am crezut într-un ideal şi am crezut că trecând Prutul o să regăsesc acel ideal uman, social,... erotic, hai să zicem, în partea aceasta de Prut. Dar, nu l-am găsit!”

Aceasta este „umbra destinului” sub care trăieşte basarabeanul Igor Isac, stabilit la Oraviţa de peste 15 ani. Se pare că artistul basarabean trăieşte dezamăgirea faptului că libertatea şi fericirea nu se află peste Prut. Nici în stânga, nici în dreapta. Nu se află la Oraviţa. Nu se află nici la Timişoara, nici la Paris, nu se află în niciun spaţiu geografic. Libertatea şi fericirea nu ni se dau, nu se găsesc. Ele sunt opţiuni personale.