Articol

Ieri după amiază, în Parcul Tricolorului din Reşiţa, s-au adunat câteva zeci de copii şi adolescenţi, care au atras atenţia trecătorilor, copii, părinţi sau bunici, prin faptul că jucau nişte jocuri „ciudate”. Tinerii nu se jucau pe telefoane sau tablete, ci foloseau pentru jocurile lor, beţe, mingi, elastice, batiste, ori, pur şi simplu propiile trupuri. Interesant mai era şi faptul că se înţelegeau între ei mai mult în engleză, dar se auzeau şi cuvinte, chiar şi cântece, în limba turcă, bulgară, poloneză, italiană şi în limba română.  Adunaţi în grupuri de câte patru-cinci sau zece, tinerii, care aveau prinse pe piept şi pe spate foi cu inscripţia „WEGAME”, schimbându-se între ei, mai trecând de la un grup la altul, se jucau „Baba-Oarba”, „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „Elasticul”, „Am pierdut o batistuţă”, „Leapşa”, „Ţurca” şi altele.

În fapt, a fost vorba despre o etapă a unui proiect ERASMUS, care îşi propune să îi reînveţe pe copii să joace jocuri tradiţionale, jocuri, poate, uitate, jocuri străvechi ori jocuri care erau jucate de copiii de ieri, alaltăieri, dar care au fost înlocuite (din păcate) aproape complet, de jocurile pe calculator. La priect participă elevi cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani, de la Liceul Teoretic „Traian Vuia” din Reşiţa, elevi de la Sümer Secondary School Kaiseri – Turcia, Gimnazjum Nr. 1, Tuszjne – Polonia, St. Cyril and Methodius High School Dobrich – Bulgaria şi Liceo Classico „G. Siotto Pintor” Cagliari – Italia. Copii au uitat de smartphone-uri şi iPhone-uri pentru că s-au prins în jocuri în aer liber, în care dibăcia, sprinteneala, precizia, forţa, cooperarea, constituie elemente care duc la câştigarea jocului, fără supărare, într-o veselie molipsitoare.

Referitor la „copilărirea” din Parcul Tricolorului, profesoara Bianca Stanciu, de la Liceul reşiţean „Traian Vuia”, ne-a declarat:

„E vorba de un proeict ERASMUS, proiect finanţat de Comisia Europeană, prin Agenţia Naţională, un proiect pentru elevi. Acum suntem în plină derulare a acestor activităţi de învăţare. Şi, deşi, titlul este „WEGAME”, adică „Ne jucăm”, de fapt, ne jucăm, ca să învăţăm. Am ţinut neapărat la acest proiect, pentru că am realizat că aceşti copii nu ştiu să se joace. Pentru ei, joc, înseamnă joc pe calculator, joc pe alte mijloace IT. Spre surprinderea noastră, cunosc jocurile! Dar, nu le-au practicat. În schimb, a fost, acum, o săptămână extraordinară, în care s-au implicat mult mai mulţi copii decât ne-am fi aşteptat şi în care, pe rând, au devenit din învăţăcei, dascăli pentru alţi colegi ai lor. Luni, copiii din România i-au învăţat jocurile româneşti tradiţionale pe ceilalţi participanţidin cele patru ţări partenere, şi, tot aşa, pe rând, fiecare a devenit învăţăcel şi educator, la rândul lui. Fiecare ţară şi-a ales cinci jocuri tradiţionale, reprezentative. Copiii noştri şi-au adus aminte, ajutaţi de părinţi, pentru că şi părinţii au fost parte în proiect, de „Raţele şi vânătorii”, de „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, de „Ţările”, de „Castel”,... jocuri pe care şi noi le-am jucat la vremea noastră”.

Ţurca e joc românesc, turcesc ori italian?

Aşa cum am relatat, Parcul Tricolorului s-a umplut de o veselie sinceră, copiii cuprinşi în proiect au interacţionat extraordinar, dar i-au provocat cu succes şi pe copiii aflaţi la joacă sau în trecere prin parc. Printre mirările de care am avut parte, a fost şi aceea că tinerii turci jucau... „Ţurca”. La întrebarea noastră ce joc este acela, ne-au spus că este un străvechi joc turcesc, numit „Çelik çomak”! La uimirea noastră s-a alăturat şi o profesoară din Italia, care ne-a spus că este un vechi joc italian numit „Ciremele”! La fel, turcii jucau, în cerc, vechiul joc turcesc, „Am pierdut o batistuţă”, cântând, desigur, în turceşte, bulgarii jucau „Baba-Oarba”, polonezii, „Ţările”, iar italienii jucau „Elasticul”, toate jocuri... tradiţionale în ţările lor. Grupurile de copii s-au amestecat, de parcă se cunoşteau de când lumea, atrăgând în jocuri şi alţi copii din parc.

O etapă următoare a proiectului este elaborarea unui caiet, în care vor fi descrise jocurile, istoricul acestora, valorile culturale coresponente, vor fi stabilite aplicaţiile jocurilor pentru diferite discipline, cum ar fi, matematica, fizica, geografia, ştiinţele naturii etc.

Printre altele, pe noi, jocurile copiilor din mai multe ţări, diferite culturi şi religii, ne-au învăţat că copiii nu se nasc rasişti şi nici fundamentalişti, ci, devin pe parcurs, învăţaţi (prost) de adulţi!