La Muzeul Banatului Montan din Reşiţa a fost lansat, ieri, volumul IV, „Patrimoniul preindustrial şi industrial din România”, de Volker Wollmann, editura Honterus, 2015. Volumul cuprinde informaţii despre transportul urban în comun, iluminatul public, construcţii utilitare (băi comunale, remize, instalaţii şi utilaje de pompieri), cântare publice, poduri rutiere din România. După cum era de aşteptat, multe obiective se află în Banat, foarte multe, la Reşiţa.
Lansarea a fost moderată de către directorul Muzeului Banatului Montan, Dumitru Ţeicu, iar despre carte au vorbit filologul, cercetătorul, specialistul în obiective de patrimoniu, Ada D. Cruceanu, şi autorul. Profesorul Volker Wollmann, în prezent stabilit în Germania, a fost primul director al muzeului din Reşiţa, în perioada 1965-1967, este arhelog, epigrafist, cercetător şi este autorul a numeroase volume şi studii despre epoca romană în Banat şi despre istoria industrială a României.
În cuvântul său despre volum, Ada. D. Cruceanu a vorbit despre bogăţia şi calitatea informaţiilor oferite, dar, a mai atras atenţia asupra unui fapt, cunoscut de reşiţeni, însă neplăcut: „La pagina 195 se află, de-acum, o sursă. Pentru că imaginea care prezintă inscripţia (n.n. – o placă de bronz) de pe podul sudat de la Palatul Cultural, a fost topită, probabil, până la această oră, imediat după data fotografiei, 2013. În octombrie 2013 placa nu mai era. Am semnalat acest caz celor în drept. Şi, iată cum, în numai doi ani, se transformă ceva care părea veşnic, într-o sursă. Sigur, nu este punctul cel mai important din această carte, dar merită semnalat”.
Profesorul Wollmann a făcut un rezumat al volumului şi a spus printre altele: „Doamna Ada Cruceanu a fost spiritus rector al patrimoniului industrial din România(!) Şi, dacă spun asta, spun în baza unei statistici foarte uşor de înţeles, este vorba despre lista monumentelor istorice din 2004, completată în 2010, unde judeţul Caraş-Severin este judeţul cu cele mai multe monumente istorice înregistrate, şi înregistrate nu arbitrar, ci după valoarea lor, după valoarea lor de unicat, în multe situaţii. În această listă au fost 146 de monumente, care reflectă evoluţia industrială a zonei, a fostelor domenii StEG sau UDR. Dar, au fost şi alte judeţe cu industrie dezvoltată, dar, vă spun, găsim în judeţul Sibiu, în lista monumentelor istorice, patru monumente tehnice declarate! În Timişoara au opt monumente tehnice puse în listă! Nu ştiu cum s-a lucrat, cum s-a procedat, pe ce criterii. Această lipsă a acestor date exacte a fost pentru mine un motiv ca să lucrez, să mă documentez, să semnalez aceste probleme”.