Articol

Părintele Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie din Sibiu, este un bărbat matur, bărbos, cu chip blând, cu zâmbet luminos şi cu multe cuvinte inspirate la îndemână. Mai este şi modest şi autoironic, ceea ce reprezintă o dovadă incontestabilă a inteligenţei. Nu este un popă obişnuit, pentru că popii obişnuiţi se simt datori, mai ales atunci când se află într-o poziţie oficială, la liturghie, la cursuri sau la conferinţe, să înghită o mătură şi, aşa ţepeni şi sumbri, aliniaţi după coada măturii, să fie un exemplu ameninţător a ceea ce se poate înţelege prin „frica de Dumnezeu”!

Un preot special

Nu spun că preotul conf. univ. dr. Constantin Necula este singurul popă deschis, zâmbitor şi agreabil, mai sunt şi alţii, însă părintele Necula, mai vrând, mai nevrând, a devenit, dacă se poate spune aşa, „o vedetă” a tinerilor (dar şi a altor vârste), un personaj provocator şi îndrăgit, care, pe unde se duce, adună puhoi de lume.  Constantin Necula este „un popă de succes”, un părinte iubit şi admirat, ceea ce, cu siguranţă i-a adus şi numeroşi contestatari, poate, şi duşmani, chiar în sânul bisericii ortodoxe.

De ce este părintele Necula special? Pentru că părintele Necula vorbeşte despre biserică, pornind de la om spre biserică, de la om, cu nevoile, supărările, deznădejdiile, bucuriile şi speranţele sale. Deci, de la om spre autoritate, nu de la autoritate spre om.

Biserica, tinereţea, problemele...

Părintele conf. univ. dr. Constantin Necula a conferenţiat joi, 7 aprilie, la Reşiţa, în Aula Magna a Universităţii „Eftimie Murgu”, având amfiteatrul plin cu elevi, studenţi, profesori, feţe bisericeşti, credincioşi şi mai puţin credincioşi, pe care i-a ţinut atenţi, dar relaxaţi, cu vorbe pline de har, cu poveşti, pilde, înţelepte cugetări, chiar şi cu glume şi calambururi.

Tema abordată pentru conferinţă a fost „Tinerii şi biserica”, iar părintele Necula, în acest context, a vorbit despre multe dintre problemele, întrebările şi neliniştiile tinerilor. A abordat teme şi probleme venind din istorie, dar şi de actualitate, legate de tineri, de educaţie, de educaţia religioasă în şcoală şi familie, demnitate, credinţă, rugăciune, finanţarea bisericii, de ecumenism, de Catedrala Mântuirii Neamului şi de multe altele.

Cum să-ţi fie frică de oameni?!

La sfârşitul conferinţei, părintele Necula a îndemnat asistenţa să-i pună întrebări, fie prin viu grai, fie prin intermediul unor bileţele. Cei mai mulţi au ales bileţelele. Întrebările au fost multe şi diverse, de la iubirea dintre el şi ea, la fumat, alte religii, ecumenism, masturbare, homosexualitate, rugăciune, post, răbdare etc. La toate, părintele Necula a răspuns deschis, cu blândeţe, uneori cu umor, alteori cu seriozitate. Referindu-se la ecumenism, părintele a spus că acesta „a adus multe lucruri bune” şi că „un exemplu de ecumenism este Banatul”. La întrebarea „Sunteţi împotriva homosexualilor?”, a răspuns, mai întâi, cu ton de glumă: „Nuuu, cum să fiu împotrivă, mai ales că nici nu se înmulţesc!” (hohote în Aula Magna). Apoi a schimbat tonul şi a spus: „Când vorbim de homosexuali, trebuie să ştim că vorbim despre nişte oameni. Oameni pe care nu trebuie să-i stigmatizăm, să-i alungăm. Cunosc astfel de oameni, care în profesia lor, în viaţa socială, sunt extraordinari, sunt prieteni desăvârşiţi. Şi nici nu putem să-i tratăm global, pentru că în spatele fiecăruia e o dramă, o poveste omenească, o problemă individuală. Dacă e să condamn ceva, ar fi acele asociaţii, ONG-uri, care profită de problemele lor şi mai pun de un proiect european, doar ca să mai atragă nişte fonduri. Deci, nu sunt „homofob”, mai ales că în înţelesul din limba română, homofobia ar fi frica de oameni. Cum să-ţi fie frică de oameni?!”.

Menţionăm că la conferinţă a participat şi Lucian, episcopul Caransebeşului, precum şi multe feţe bisericeşti din episcopie. În deschiderea evenimentului, episcopul Lucian i-a conferit părintelui Necula cea mai înaltă distincţie pe care o poate da Episcopia, Ordinul Eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”.