Articol

Cine nu-l cunoaşte pe Remus Borza! Poate-poate, sunt câţiva oameni, să-i numeri pe degete, care n-au auzit de Remus Borza. Acelora le spun că este unul dintre cei mai influenţi oameni ai momentului, actualul administrator judiciar al UCM Reşiţa, fost administrator judiciar al Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din ţară, o societate cu o cifră de afaceri de peste 700 de milioane de lei, societate pe care Remus Borza a scos-o din insolvenţă, reuşind să o restructureze şi să o aducă pe profit. Aşadar, Remus Borza, coordonatorul societăţii de insolvenţă Euro Insol, este un personaj care are în vârful degetelor multe milioane de lei şi soarta a mii de angajaţi.

Remus Borza a venit săptămâna trecută la UCM Reşiţa, pentru a participa la un moment festiv, dedicat împlinirii a 245 de ani de industrie la Reşiţa. La eveniment au mai participat oameni politici, oameni din administraţia locală, directori ai unor mari societăţi comerciale, inclusiv directorul Hidroelectrica, şi patru dintre directorii de legendă ai UCM Reşiţa, Mircea Popa, Vasile Uscat, Enache Barbu şi Dan Obădău. Cu acea ocazie, Remus Borza a ţinut un discurs lung şi plictisitor (în opinia mea), fulminant şi mobilizator, în opinia altora. Nu insist acum asupra discursului, doar spun că e cel puţin o lipsă de tact, dacă nu cumva şi de bun simţ, să vii în casa omului ca oaspete, în casa a omului care depinde de tine (vorbesc aici de UCM Reşiţa, care depinde de Borza şi de abilităţile sale de administrator), să mai ai în preajmă o mulţime de personalităţi şi să vorbeşti o oră(!), chiar şi despre popoarele migratoare şi Mioriţa(!). Din punctul meu de vedere a fost un discurs plin de locuri comune şi prejudecăţi, multe contradictorii, dar al cărui cel mai mare defect a fost lungimea. Înţeleg că Remus Borza se simte pregătit, după cum a şi declarat, să-şi asume orice funcţie în stat, adică bate şaua să priceapă iapa, că ar fi premierul de care are nevoie România. Din această perspectivă, înţeleg că Borza a folosit şi momentul Reşiţa pentru a-şi face campanie, n-am nimic cu asta, dar, chiar şi aşa, ar trebui, zic eu, să aibă simţul măsurii.

Da, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, soarta UCM Reşiţa, într-o bună măsură şi a Reşiţei, depinde de acest om, de Remus Borza. Şi ce dracu’ să faci când îţi vine ca oaspete! Îl asculţi, te porţi respectuos cu el, ba, poate, îl mai şi linguşeşti. Cum a făcut fostul director al uzinei, Mircea Popa, când, în scurta sa cuvântare i-a spus lui Borza: „Vă rugăm să aveţi grijă, aici, dumneavoastră sunteţi Dumnezeu!” În acel moment era să-mi scape reportofonul din mână; chiar aşa, să-l avem pe Dumnezeu la masă, nu-i puţin lucru! Deci, până la urmă, a fost  la UCM Reşiţa o furtună de cuvinte, sentimente, impresii. Să zic calamitate, poate, ar fi exagerat, căci geamurile nu s-au spart şi ţiglele au rămas pe case. Deşi, mă mir!

Din mijlocul „furtunii” mai vreau să extrag un element. Unul controversat. Luat de avânt, divagând despre gloria de altădată a Reşiţei, Remus Borza a mai scos la iveală o perlă, culeasă din folclor. Borza a zis: „Poate, puţină lume ştie că turnul Eiffel este făcut în mare parte din fier forjat la Reşiţa!” Despre acest element de mitologie urbană, reputatul cercetător al istoriei industriale a Banatului, ing. Dan Perianu, îmi spunea că a obosit deja să tot repete că nu există nicio dovadă că fierul din turnul Eiffel ar fi de la Reşiţa şi că afirmaţiile celor care spun că au văzut ştanţa cu „made in Reschitza” pe barele turnului sunt aberaţii. Aşadar, Remus Borza, despre care se presupune că este un om al ştiinţei şi raţiunii, ar trebui să fie mai prudent când preia din zbor tot felul de legende, balade şi cimilituri.

Profitând de faptul că, ieri, a fost la Reşiţa, tot cu prilejul aniversării a 245 de ani de industrie, unul dintre cei mai importanţi istorici ai României, specializat şi în istoria Banatului, Costin Feneşan, fost director al Arhivelor Naţionale ale României, l-am întrebat cum e cu fierul din turnul Eiffel. Costin Feneşan mi-a răspuns: „Am auzit de nenumărate ori această afirmaţie. Mi-ar plăcea să fie aşa, dar, deocamdată, nu există nicio dovadă că în turnul Eiffel ar fi fier de la Reşiţa. În schimb, pe întregul teritoriu al fostului Imperiu Austro-Ungar există foarte multe obiective industriale făcute la Reşiţa, lucrări excepţionale cu care Reşiţa se poate mândri”.

Am auzit că Remus Borza este un foarte bun administrator judiciar. Nu am de ce să mă îndoiesc de acest lucru. Există dovada, a scos din insolvenţă Hidroelectrica. De acea îi spun: domnule Borza, concentraţi-vă pe problemă, scoateţi din insolvenţă şi UCM Reşiţa, cu statul, cu dracu’, cu lacu’, cu cine e nevoie, şi nu va mai fi nevoie să vorbiţi o oră la următoarea aniversare. Ba, facem la Reşiţa şi o aniversare în devans, la care să discutăm amical şi despre Mioriţa şi despre popoarele migratoare. Poate, discutăm şi despre felul în care se pot spune lucruri importante, la o festivitate, în zece, maximum cincisprezece minute.

Cât despre fierul din turnul Eiffel, îi sugerez noului primar al Reşiţei, Ioan Popa, să scoată de pe portalul primăriei precizarea aceea (care văd că a fost uşor modificată), cum că „Structura metalică a Turnului Eiffel, simbolul Parisului, a fost realizată la Reşiţa (made in Reschitza), având în compoziţie oţel de la furnalul de la  Găvojdia”. În primul rând, nu există nicio dovadă, nu document scris, nu schiţă, nu ştanţă, nu fotografie, în al doilea rând, oţelul nu se face în furnal, în furnal se face fontă. Deci, scoateţi naibii prostia aia de pe fruntea Reşiţei, că ne facem de râs!