Se spune că cele mai scurte povești de viață sunt și cele mai frumoase. Nu se uită niciodată, așa cum nu se uită nici primul sărut și nici cea dintâi noapte de amor. În cazul de față este vorba de o îmbrățișare și, chiar dacă ea a fost între doi bărbați, tot îmbrățișare pentru posteritate rămâne, orice s-ar spune. O îmbrățișare care consimțea destinul unor oameni aleși de noi toți să ne conducă.
În ziua alegerii președintelui Consliului Județean Caraș-Severin, spre uluirea tuturor, Mihai Bona, despre care toată lumea știa că era „invenția“ lui Ion Tabugan în materie de politică, omul care nu-i ieșea niciodată din cuvântul deputatului UNPR, s-a ridicat de pe scaun și s-a dus glonț la Silviu Hurduzeu, sufocat în acele momente de sărutările colegelor de partid și de felicitările pesediștilor. S-a dus cu fața radiind de fericire și l-a îmbrățișat, de parcă ar fi lucrat o viață împreună, în aplauzele social-democraților care s-au ridicat în picioare pentru a saluta și în acest mod victoria candidatului lor în disputa cu Marcel Vela. Nu cred că gestul său a fost parte dintr-un scenariu. Sigur, Bona purtase tratative în prealabil cu Ion Mocioalcă în privința alegerii lui Silviu Hurduzeu, însă îmbrățișarea de care vorbeam părea una sinceră. Din suflet. Așa a simțit el în acel moment să se manifeste, deși niciun alt politician responsabil nu ar fi fost în stare de așa ceva și să se înjosească până într-acolo încât, la ieșirea din cabina să-i arate buletinul de vot lui Mocioalcă, ca acesta să fie convins că votase cu Hurduzeu și nu cu Vela. A fost, dacă vreți, o lecție de viață și pentru cei care mai cred în loialitate, prietenii și colegialitate.
De atunci, m-am tot întrebat de ce a făcut-o Mihai Bona. Pentru funcția de vicepreședinte a consiliului județean? Mă îndoiesc, pentru că mi-e greu să cred că, trădând partidul, nu s-ar fi așteptat la măsuri drastice. Dovadă e faptul că UNPR l-a exclus, iar el își va pierde calitatea de consilier județean și, implicit, pe cea de vicepreședinte. Mai mult, e posibil să nu mai facă politică de acum încolo la nivel înalt. Și atunci, pentru ce l-a trădat pe Tabugan? Să i se fi promis funcția de director al Direcției Silvice Reșița? Posibil, dar dacă PSD nu va câștiga alegerile generale din toamnă, să poată conduce guvernul, să schimbe directorii, să numească în posturi oameni loiali. Nu s-a gândit la așa ceva? Unii ar spune că Bona ar fi fost recunoscător lui Mocioalcă pentru cafelele băute împreună. Doar pentru atât? Pare de râs, nu-i așa? Alții vorbesc de prieteniile care te apropie, te unesc și alte povești de acest gen menite să adoarmă copiii. Aiurea. Cum aiurea e să ne imaginăm că Mihai Bona a luat decizia pentru binele județului, a locuitorilor săi, investitorilor și a tot ce mișcă în Banatul de Munte.
Parcă nimic din toate aceste presupuneri nu stă în picioare la o analiză atentă. Ca să dai, conștient, vrabia din mână pe cioara de pe gard, e ca și cum un trapezist e dispus să execute în premieră mondială un salt mortal, fără plasă de protecție. Doar cu o asigurare de viață în buzunar și cu promisiunea că patria îi va fi recunoscătoare, mi-e greu să cred că mai există oameni capabili de un astfel de sacrificiu. Fie ei și politicieni.