Articol

Primarii, prin ceea ce fac, dar şi prin legendele care se ţes în jurul lor, rămân în mentalitatea colectivă cu câteva lucruri care au lăsat o amprentă semnificativă în oraş. De exemplu, dacă vorbim de primarul Reşiţei, Mircea Popa (care a avut avantajul de a fi fost primar şi înainte de revoluţie), putem spune că a lăsat ceva în urmă.

Astfel, Mircea Popa  are imaginea legată de Muzeul de Locomotive cu Abur, inaugurat în 1972, când Mircea Popa era primar. Tot de Mircea Popa este legată şi Fântâna cinetică din centrul civic, operă a sculptorului Constantin Lucaci. Această fântână fiind un adevărat simbol al Reşiţei. Apoi, primarul Mircea Popa mai este legat şi de linia de tramvai, care n-a fost făcută în mandatul său, dar el a adus, în anii ’90, mai multe garnituri de tramvaie nemţeşti, de care reşiţenii au fost foarte mulţumiţi. Şi tot de Mircea Popa este legată o imagine a sa, pe şosea, amestecat printre muncitorii bronzaţi, aduşi de prin Harghita şi Covasna, cu care turna asfalt pe drumurile Reşiţei.

Primarul Liviu Spătaru, deşi este un intelectual rafinat, nu a rămas cu mare lucru în conştiinţa colectivă a reşiţenilor. Au rămas câteva poveşti încurcate, care ţin mai mult de can-can. Dar, şi Liviu Spătaru a făcut cel puţin un lucru important pentru Reşiţa. A consolidat dealul Lupacului, care o luase la vale, cu tot cu cartierul Moroasa.  

Mihai Stepanescu, „idolul femeilor”, a rămas cu panseluţele şi băncile din parcuri şi cu faptul că a adus-o pe Lepa Brena la Reşiţa. Tot el a oprit tramvaiul, lucru ce pare negativ, dar, trebuie să recunoaştem, trebuia să o facă. Tramvaiul reşiţean era învechit, consuma mulţi bani, iar calea de rulare era o catastrofă. Pe lângă aceasta, fluxul de călători a tot scăzut în Reşiţa, încăpătoarele tramvaie devenind nerentabile, nemaiavând de transportat armatele de muncitori, ca pe vremuri. Sigur că a făcut şi altele, dar, nu facem o analiză, ci vorbim despre imaginea rămasă în memoria străzii.

Acum, noul primar Ioan Popa, ce să facă? Desigur, sunt multe de făcut ca să ţii un oraş în viaţă. Evident, la Primărie se lucrează cu echipa, dar, este un lucru ştiut, în memoria colectivă rămâne liderul. Pentru că acesta şi este adevărul, personalitatea liderului se reflectă semnificativ în aspectul şi viaţa oraşului. Chiar şi gusturile muzicale ale primarilor contează. Pe vremea lui Liviu Spătaru, ascultam la Reşiţa pe rockerii de la Cargo, pe vremea lui Stepanescu, pe Lepa Brena, iar cu Ioan Popa, pe Mihai Mărgineanu. Sigur, ei, artiştii sunt mai mulţi, dar câte unii rămân în amintire, ca simboluri legate de o perioadă, de un primar.

Ziceam că oraşul trebuie să trăiască şi sunt multe chestiuni gospodăreşti de rezolvat. Dar, cineva, un anonim din popor, mi-a spus ce-ar trebui să facă Ioan Popa ca să rămână în memoria colectivă ca un primar bun. Şi a zis aşa: Nelu Popa, dacă scoate liniile de tramvai şi face şoselele din Reşiţa plane, dacă face din funicularul din centru un obiectiv turistic, cu promenade, terase, cafele şi muzică, putem zice că n-a fost primar degeaba. Aşa o fi! Nu-l contrazic!