Pe vremuri, înainte de 1989, se spunea mereu că sportul românesc era un rezervor nesecat de talente, iar performanțele obținute de sportivii români la spartachiade, la jocuri universitare, la campionatele balcanice, europene și mondiale ori la olimpiade se datorau condițiilor minunate create de partid, precum și grijii tovarășului și tovarășei, iubiții conducători din acea vreme.
Dacă e să ne luăm după reculul înregistrat în ultimii 25 de ani, în planul performanțelor la cel mai înalt nivel, am fi tentați să credem că așa și era. Guvernările post-decembriste, fără nicio excepție, au întors spatele spatele sportului românesc. I-au ignorat pe marii campioni, au privit nepăsători la cum s-au distrus bazele sportive și nu au mai investit aproape nimic în generația tânără. Mai mult, sportul a fost băgat cu tineretul în același minister și s-a creat un talmeș-balmeș din care nu a ieșit nimic bun. Acest minister, devenit al tuturor și al nimănui, nu a beneficiat niciodată de o finanțare corespunzătoare. Drept consecință a acestei politici greșite, România nu doar că nu se mai întoarce cu zeci de medalii de la competițiile la care participă, dar nici măcar nu se mai numără printre favoriți, iar acest lucru dă apă la moară nostalgicilor.
Revenind la sintagma cu rezervorul de talente, să recunoaștem că, altfel reformulată, ea funcționează și astăzi. Să luăm exemplul gimnasticii feminine. În condițiile în care în România nu sunt mai mult de 200 de gimnaste, iar în China, Rusia și SUA numărul lor ajunge la câteva milioane, rezultatele fetelor noastre sunt de-a dreptul fantastice. Incredibile. La fel și în cazul tenismenelor. Virginia Ruzici, Florența Mihai, Mariana Simionescu și Irina Spârlea păreau repere greu de egalat pentru fetele din generația de astăzi. Și totuși, din rezervorul de talente a apărut Simona Halep, Alexandra Dulgheru, Irina Begu, Andreea Mitu și Monica Niculescu, cea care astăzi va juca finala turneului pe iarbă de la Nottingham.
În concluzie, rezervorul de talente există, indiferent de guvernare, doar că, în ultimul sfert de secol a lipsit interesul pentru sport, în general, și pentru marea performanță, în special. Cât timp nu vom investi în infrastructură și vom continua să trăim din gloria vremurilor sportive de altădată, ne va veni greu să înțelegem de ce țări precum Brazilia, Spania, Anglia și Elveția câștigă medalii la competițiile de gimnastică, în timp ce noi ne mulțumim cu clasării în primele opt locuri.
RSS Feed