Articol

În atmosfera generală de nemulţumire şi, chiar, de depresie, am întâlnit un om optimist. Aproape fericit! Şi nu îşi manifesta optimismul pentru ce va fi să fie, ci, pentru ceea ce este! Să-i spun şi numele, îl cheamă Vasile şi suntem prieteni. Vasile, într-o discuţie, la soare, în faţa universităţii din Reşiţa, venea şi cu argumente pentru a-şi justifica optimismul.

Astfel, Vasile mi-a făcut o comparaţie a preţurilor la legume, în anul 2009, faţă de anul 2016. Preţurile sunt aceleaşi la roşii, cartofi, ardei etc. Au fost la fel, în vară, la pepeni şi la mere. Da, acum, spre iarnă, au mai crescut, dar la fel a fost şi în 2009, spunea Vasile. Pe de altă parte, preţurile la electronice şi electrocasnice au scăzut. La televizoare, telefoane mobile, laptopuri, maşini de spălat, frigidere, preţurile sunt mai mici. Nu ştiu, personal, nu le-am ţinut evidenţa în tabele, dar, merg pe mâna lui Vasile. Iar, la telefoane mobile, clar, are dreptate. Plus că la astea, poţi obţine şi telefoane gratis, în schimbul abonamentelor. Preţurile la apartamente, au rămas cam ca în 2009, oricum, mult mai mici decât în 2008, când a apărut criza. Înainte de 2008, preţurile la imobiliare erau chiar duble faţă de prezent. Iar chiriile au rămas tot ca în 2009. Deci, preţurile au rămas la fel.

Vasile recunoaşte că au crescut preţurile la carburanţi şi la transport, dar, şi salariile au crescut, cât de cât. În anul 2009, salariile oamenilor muncii din Reşiţa se învârteau în jurul sumei de 900 de lei. Acum sunt peste 1200. Astea, aşa, la ochiometru. Oficial, salariul mediu net în România anului 2009 era de 1200 de lei. În anul 2016, salariul mediu net, pe ţară, este de 2.000 de lei. Bine, nu e cazul la Reşiţa şi Caraş-Severin, unde salariul mediu net, actual, este de 1256 de lei, adică, cel mai mic din ţară! Totuşi, comparând Caraş-Severinul anului 2009, cu cel al anului 2016, ieşim în câştig, spune Vasile. Iar unul din cei mai buni indicatori ai creşterii nivelului de trai şi al creşterii economice este turismul. În 2009, staţiunile erau goale. Nu numai în Caraş-Severin, ci erau cam goale în toată ţara. În schimb, în această vară, abia dacă găseai vreun loc la un hotel sau pensiune pe Semenic, de exemplu. Chiar şi acum, în noimevrie, e greu de găsit un loc, se jură Vasile. OK, să-l credem.

Atunci, de unde vine nefericirea, supărarea, disperarea? Cu siguranţă vine din faptul că, de regulă, nu ne comparăm cu noi înşine, ci cu alţii. Aşadar, vorba aceea că lupta omului e, în primul rând, cu sine însuşi, luptă din care îi vine fericirea sau supărarea, nu e prea adevărată. Întotdeauna ne comparăm cu alţii. De acolo vine fericirea şi nefericirea. Dar, şi progresul. Nu e vorba neapărat să moară capra vecinului. Dar, cel puţin, a noastră să fie mai grasă!