Articol

În toamnă, aflat în campanie electorală la Reşiţa, l-am întrebat pe Florin Iordache dacă PSD avea în programul de guvernare un punct distinct privind construcția de noi penitenciare, având în vedere că cele existente sunt suprapopulate, iar rata infracționalității în România este în continuă creștere. La vremea respectivă, Florin Iordache era președintele Camerei Deputaților și din acea poziție în ierarhia funcțiilor în stat mi-a răspuns exact ca unul uns cu toate alifiile, intuind legătura dintre întrebarea mea și numărul mare de politicieni care își împart  timpul între parlament ori guvern și tribunal.

Astăzi, Florin Iordache este ministru de Justiție și un fost politician consecvent principiilor sale de viață. Nu se dezice deloc de răspunsul ce mi l-a dat în toamnă la Reșița. Adică, de ce să sufere infractorii în pușcării, de ce să-i plângă familiile acasă și de ce să-i chinuim pe bieții de ei în închisori insalubre, cu weceu în cameră, gândaci pe pereți și duhoare de latrină în nas, cât timp pot fi grațiați și trimiși acasă la neveste și copii? Și apoi, după aceeași filozofie, construcția unui penitenciar, cu 600 de locuri, durează aproape cinci ani, pe când un act de graţiere doar cinci minute și nu presupune decât voinţa unui grup de interese, o semnătură şi o Ordonanţă de Urgenţă care, după unele surse, ar urma să fie adoptată chiar astăzi, în şedinţa de guvern.

Este o grabă suspect, se trece peste dezbaterea acestui proiect de către specialiști și, care, prin ricoșeu, ca la biliard, impune și modificarea legislației în privința săvârșirii unor infracțiuni, precum abuzul în serviciu, conflictul de interese şi instituţia denunţătorului, ce ar putea fi dezincriminate. Într-o astfel de situație, sute și chiar mii de dosare aflate pe rol sau în lucru își vor pierde obiectul muncii caz în care, statul român va fluiera a paguba și nu-și va mai recupera în vecii-vecilor prejudiciile produse în cele peste 7.500 de dosare aflate în această situație.

De ce atîta nerăbdare din partea ministrului Iordache și a Cabinetului Grindeanu în adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență? O întrebare pentru care nu e nevoie de prea multă cultură politică să poți răspunde. Procedând în acest mod, PSD reînvie vremurile în care făcea scut în jurul membrilor săi de vază, gen Gabriel Bivolaru, spre binele celor care cred în valorile unui partid ce nu se dezice de corupții săi pe care îi ocrotește părintește.