Articol

De două luni, în România nu se vorbește decât cum să scapi din închisoare. Amnistia și grațierea, împreună cu celebra OG 13, au scos lumea în stradă. Știm pentru cine au fost gândite și pregătite, iar faptul că pe lângă mai marii zilei scăpau și alții este o altă problemă. Pentru adoptarea unei astfel de Ordonanțe, care a făcut România să fiarbă în toiul iernii, PSD și-a atras numeroase antipatii și a pierdut din credibilitatea cu care pornise la drum.

Am sperat că după abrogarea OG 13 lucrurile să reintre în normalitate, guvernanții și clasa politică să înceapă să lucreze la modul cel mai serios. Iar dacă le pasă sincer de condițiile deținuților să pună mână să construaiscă pușcării trainice şi frumoase, așa cum scrie la manual. Surprinzător, liberalii se gândesc la cu totul alte soluții pentru cei care ajung în închisoare. Soluții mai umane, prin care statul să-și arate mărinimia și înțelegerea față de cei care au greșit şi care trebuie să-și ispăsească pedeapsa. Spre exemplu, cei cu condamnare de până la trei ani de închisoare să execute pedeapsa la domiciliu, iar în loc de gardian să fie supravegheat cu ajutorul unei brățări electronice. Sau, cei cu pedepse de până în patru ani să aibă posibilitatea de a alege: fie se duc sâmbăta și duminica în centre special amenajate, fie execută muncă în folosul comunități. Excepție ar face, deocamdată, cei condamnați pentru fapte de corupție ori acte de violență, cel mai probabil criminalii, și cei ce pun în pericol viața altora. În rest, trai pe vătrai pentru toate celelalte categorii de condamnați.

Nu ştiu cum o fi la alţii. Mai europeni şi mai civilizați decât noi. Îmi amintesc doar că un fotbalist cunoscut din Premier League a făcut o lună de închisoare pentru că condus beat mașina. O lună nu e mult, dar a stat în pușcărie. A văzut cum e să te trezești și să te culci la program și ce înseamnă să fii lipsit de libertate și asta mi se pare important, căci pe viitor cu siguranță nu se va mai urca băut la volan. Dar și mai interesant este faptul că în Anglia nu se pune niciodată problema că un condamnat nu are unde să stea în pușcărie ori că statul cheltuie cu cazarea lui.

La noi, în neputința lui, statul e în stare să le ceară chiar și scuze celor condamnați pentru pedepsele primite și pentru disconfortul creat. Să-i roage să înțeleagă și ei că locurile din pușcării sunt limitate și din acest motiv sunt nevoiți să-și ispășească pedepsele acasă. Că reeducare se poate face și altfel ca pe vremea lui Zahei Orbu ori Jean Valjean. O fi așa, nu zic nu, dar cum rămâne cu oamenii cinstiți, care își plătesc dările la stat, care nu ar fi în stare să jignească nici măcar cu privirea organul și care e un model în familie și societate? Lor, cine le mulțumește pe lumea asta? Sau pentru ei statul nu are de gând să gândească astfel de legi?