Articol

Pe vremea lui Ceauşescu, în Reşiţa nu existau decât vreo zece farmacii. Poate nici atât.  Astăzi, sunt de vreo trei ori mai multe. Doar în zona Victoriei sunt, dacă nu mă înșel, patru unități. Patru într-un perimetru de două sute de metri pătrați. La Intim, alte patru. Ca număr, farmaciile din Reșița concurează cu magazinele second-hand și casele de pariuri. Și unele, și altele au apărut ca și ciupercile după ploaie. În județ sunt 75, cu drogherii cu tot. Puține în comparație cu Iași și Constanța, peste 400, dar înaintea județului Covasna, primul din coadă, cu doar 60 de farmacii.

În România funcționează 8.500 de farmacii. Doar în București sunt deschise o mie de unități. Din acest punct de vedere ne situăm pe locul cinci în Europa la numărul de locuitori deservit de o farmacie: 2.351. Suntem devansați de Grecia, Bulgaria, Spania și Belgia.

Ce înseamnă că avem atâtea farmacii? Că lumea este într-adevăr mai bolnavă ca în urmă cu 30 de ani și că a sporit grija faţă de om, sau că trăim într-o economie de piață, iar medicamentele au devenit o super-afacere?  Înainte vreme, algocalminul și antinevralgicul, carmolul și Diana erau cele mai solicitate medicamente pentru durerile de cap, măsele ori de spate. Astăzi, potrivit datelor statistice, la putere sunt medicamentele  care tratează bolile generate de stres și viața dezordonată, în timp ce banalul alcocalmin se eliberează pe bază de rețetă.

 Pe atunci, îl înjuram pe Ceaușescu pentru salamul cu soia și „adidașii” de porc din măcelării și, cu toate acestea, parcă eram mai sănătoși. Astăzi, nu mai cumpărăm salamul cu kilogramele, ci doar câteva feliuțe, și alea pline de E-uri. Sau, două-trei bucăți de ceafă ori cotlet, în care carnea este în proporție de 70%, iar restul e apă cu sare. La fel și în cazul  brânzei  preparată din orice, numai din lapte, nu. Observați că nu am amintit nimic de roșiile, tari ca nucile, de castraveții fără gust, ori de merele și perele cu gust de deodorant aromat. Pe ale noastre, din grădina țăranului, ecologice și bune la gust, le cumpără străinii (polonezii) să facă cidru din ele, iar noi le luăm pe ale lor, mai comerciale la aspect, dar care ne îmbonăvesc, la propriu.

De ce suntem noi, românii, atât de proști? Exportăm sănătate și importăm boală. La figurat.  De ce nu am produce noi cidrul și să-l vindem altora? De ce nu ne ajută statul să redescoperim gustul adevărat al roșiilor și să nu ne mai rupem dinții în tomatele aduse de peste mări și țări? De ce să importăm grâu și porumb, cât timp ogorul patriei e în pârloagă? De ce? Pentru că doar așa va crește producția de medicamente, iar numărul farmaciilor va fi tot mai mare de la o zi la alta. Bineînțeles, pentru sănătatea noastră și buzunarele altora.