Nicolae Drăgan, liderul judeţean al Blocului Sindical Naţional, s-a dezlănţuit ca în urmă cu 15-20 de ani, dar nu în fruntea vreunei mișcări de protest ori a vreunui miting, ci într-o ședință a Comisiei de Dialog Social. Drăgan a scos de la naftalină același discurs prăfuit și obosit, înfierând cu mânie proletară administrația locală. Sigur, în această comisie oricine poate să spună orice îi trece prin cap sau din ceea ce crede el că dă bine la auditoriu, chiar dacă argumentele pe care se bazează sunt subțiri, precum filele dintr-un caiet de dictando.
Așa și cu liderul Drăgan care, vai mie, s-a arătat jignit de ceea ce oferă în prezent administrația locală. Dacă și în urmă cu două decenii s-ar fi simțit la fel de jignit, l-aș fi apreciat cu ceva de genul: „Uite domnule ce bine combate și cum dă cu aleșii de pământ”. Pe atunci, mișcarea sindicală, în general, și Drăgan, în particular, păreau credibili. Salariații nu plăteau doar cotizația de sindicalist, dar mai obțineau și ceva drepturi salariale și promisiunea păstrării locurilor de muncă. Pe atunci, sindicatele reprezentau o forță de care se temeau directorii, politicienii și guvernanții. Și tot pe atunci, răcnetul și pumnul în masă făceau parte din arsenalul unui sindicalist. Cu timpul, guvernanții au știut să le închidă gura liderilor de sindicat, să le stopeze elanul cu funcții. Unii au ajuns (și) inspectori guvernamentali, și directori. Odată plătită tăcerea, a început să scadă numărul sindicaliștilor și să crească cel al protocoalelor, de „non-combat”, încheiat de lideri cu guvernanții, punându-se capăt luptei sindicale.
Pe cine mai reprezintă Drăgan astăzi în Caraș-Severin? Numeric, pe foarte puțini. Nici pe hârtie BNS nu mai reprezintă o forță. Cel puțin în Caraș-Severin. Deși UCM Reșița se află într-o situație critică, angajații nu mai protestează. Nu pentru că ar fi mulțumiți de salarii, de condițiile de muncă ori de perspectiva zilei de mâine, ci pentru că liderii sindicali sunt inerți. Ca parii din vie. Faptul că acum au ajuns acesti lideri să se „revolte” în tot felul de întâlniri cu mai multă sau mai puțină rezonanță, pare să nu mai impresioneze pe nimeni. Liderii de sindicat culeg ce au semănat. Dar nu oricum, ci din posturi călduțe, de directori, ce nu au nimic cu munca sindicală.
RSS Feed