Articol

După noua lege a salarizării unitare, profesorii vor avea salarii mai mari cu mult decât au în prezent și se scontează că vor trăi decent. Medicii vor avea salarii și mai mari, începând de la rezident și până la cel cu titlu, doctorat și funcții, și vor trăi și mai decent decât dascălii. Indemnizațiile parlamentarilor se vor dubla, pensiile speciale vor deveni tot mai nesimțite, guvernanții vor câștiga și ei substanțial, la fel ca și prefecții și unii primari. Decență peste decență într-o societate în care așa ceva n-a prea existat până acum.

Din această listă lipsesc salariații la privat și pensionarii, care ar trebui să se mulțumească cu cele câteva zeci sau sute de lei adăugate, la începutul anului,  la salariul minim pe economie ori la pensie. Dar chiar dacă ar exista și pentru ei o lege asemănătoare, bucuria  tot reținută ar fi, pentru că una e să ți se dubleze pensia, normală, de 1.000 de lei, și alta când se oprează cu aceeași unitate de măsură în cazul unei pensii speciale care, în prezent e de 3-4.000 de lei.

Desigur, nu este rău că în România unii încep să câștige mult. Că au un trai decent, aproape de ce vedem pe unde ne poartă pașii în Europa. Rău este că mereu şi mereu doar unii şi aceiaşi o duc bine în timp ce  aceia care muncesc pe brânci la privat, care produc efectiv ceva, sunt plătiți în bătaie de joc. Între aceste două categorii socio-profesionale se cască un hău imens. De-o parte, unii care se lamentează că nu pot trăi din salariul de 1.000 de euro pe lună, iar de cealaltă parte, cei care întind de salariul minim pe economie până obosesc. Aici este marea problemă ce ar trebui rezolvată de guvernanți, dar care rămâne de ani de zile în coadă de peşte.

Și mai este ceva, foarte importantă într-o astfel de ecuație: de unde atâta bănet pentru a susține creșterile salariale? Mă întreb pentru că, producție ioc, pătrunjelul și leușteanul le importăm din Olanda, datoria externă crește, hoții de milioane de euro se înmulțesc precum ciupercile. Sigur, nu e grija mea de unde ia guvernul banii ăștia, dar am întrebat și eu, așa, de pamplezir, cum se spune la mine în cartier. Vorba unui amic hâtru: "Să nu mor prost, mon cher, fir-ar mama ei a dracului de viață"!