Articol

Ştiţi momentul ăla în care dai drumu’ la câini, tragi zăvorul şi te pregăteşti să fii singur cu tine şi cu televizorul. Poate să fie pe la ora 10 seara şi dacă mai ai pe raft şi un rozé din Viile Budureasca, atmosfera poate fi chiar foarte plăcută în întâmpinarea unui somn liniştit. Asta în cazul în care ai nenorocul, sau norocul, să locuieşti singur măcar pentru o vreme. Dar, ştiţi cum se spune, lăsaţi întâmplările să vină la mine! Iar întâmplările vin, adeseori, în funcţie de prietenii pe care îi ai; adică, aşa prieteni, aşa întâmplări!

Mai concret, deci, se făcuse fix ora nouă cinzeşpatru, ora mă prinsese în pijamale, într-o poziţie oblică, în cădere spre canapeaua din faţa televizorului, când sună telefonul. Aha, un amic! Aloo, da? Vocea, uşor luminată de alcool în priviri, mi-a explicat că, uite ce chestie, erau la masă într-un bar, doi amici şi un globe-trotter care călătorea în jurul lumii, dar n-avea unde să doarmă! Te rugăm frumos să-l iei să doarmă la tine, e din Cehia! Mă laşi?!, am zis ofuscat şi mă pregătem să închid telefonul. Dar amicul a continuat pe partea sensibilă, că şi-au dat seama, e băiat de treabă, toate hotelurile din Reşiţa sunt ocupate, ar fi păcat să doarmă în stradă, ca un câine! Deşi, are şi sac de dormit! Aş putea eu să dorm liniştit ştiind că băiatul ăsta de treabă, din Cehia, tremură de frig în sacul de dormit, afară, în noaptea reşiţeană? Nu, ei n-ar putea! Nu ştiu, pe jumătate m-a apucat râsul, pe cealaltă jumătate m-a prins curiozitatea şi nu ştiu ce m-a mai apucat că am zis: Bine măăă, aduceţi-l! Uraa! Gata, mersi frumos!

Am pregătit un loc de dormit pentru globe-troter şi am rămas cu ochii în televizor, Wild Geographic. Cu ochii închişi, adică, pentru că am adormit în direcţia televizorului. Tocmai visam ceva interzis pentu minori, când sună telefonul din nou. Mă uit la ceas, era trecut de miezul nopţii cu un sfert de oră. Hai, am ajuns! Unde? Păi, la tine în cartier, că io nu ştiu exact unde stai. Vino să-l iei pe globe-trotter! Păi, la ora asta? Scuze, am mai stat puţin de vorbă! Am mai bolborosit eu câte ceva, din alea care sunt acoperite cu beepuri la televizor, m-am extras din pijamale şi am ieşit în noapte să-mi iau globe-trotterul acasă. Amicul şi globe-trotterul erau în parcare, erau cei mai tari din parcare, fiindcă era noapte neagră şi, în rest, era pustiu. Hello! Hello, my name is Adam. No binye, să merem!, am zis ardeleneşte, schimbându-mi şi eu accentul, probabil din cauză că vorbeam cu un străin. Şi aşa, a doua zi dimineaţa, mă trezii cu un globe-trotter la mine în casă!

Cum a fost şi ce am făcut, am povestit în articolul publicat ieri sub titlul „Adam, spre capătul lumii, prin Govânari”.