Azi-noapte am revenit în România, din „perfidul Albion”, care îşi pregăteşte bagajele să ne lase cu Europa şi cu problemele noastre cu tot, se regrupează, zice că, să îşi vadă de problemele ei. Care probleme, de când cu brexitul, nu-s puţine.
Călătoream cu trenul de la Reșița, la Timișoara, și până ajungeam la Bocșa, cunoșteam întreaga viață a călătorilor din compartiment. În primul rând, aflam cu ce scop se duc la Timișoara, la spital, la Comtim, să cumpere carne, în vizită, la neamuri. Apoi, câți copii au, câți nepoți, câte vaci, câte lanțe de pământ, cum le-a murit un unchi într-un accident, cum a reușit un nepot la facultate.
Am avut ocazia să călătoresc, recent, din Reşiţa, prin sudul ţării, prin Oltenia şi, apoi, în Muntenia, până în Dâmboviţa, judeţ pe care l-am vizitat pentru prima oară. Pe drum, timpul frumos şi o companie plăcută mi-au permis să fiu atent la peisaj, la clădirile din localităţile tranzitate, la şosea, bineînţeles, chiar şi la oameni. Având şi companie, cum spuneam, am şi comentat împreună tot ceea ce vedeam.
Ştiţi momentul ăla în care dai drumu’ la câini, tragi zăvorul şi te pregăteşti să fii singur cu tine şi cu televizorul. Poate să fie pe la ora 10 seara şi dacă mai ai pe raft şi un rozé din Viile Budureasca, atmosfera poate fi chiar foarte plăcută în întâmpinarea unui somn liniştit. Asta în cazul în care ai nenorocul, sau norocul, să locuieşti singur măcar pentru o vreme.
Azi-noapte am revenit în România, din „perfidul Albion”, care îşi pregăteşte bagajele să ne lase cu Europa şi cu problemele noastre cu tot, se regrupează, zice că, să îşi vadă de problemele ei. Care probleme, de când cu brexitul, nu-s puţine.
RSS Feed