Articol

Până în 1990, în România se vorbea de Mafia doar atunci când comentam cu admiraţie isprăvile celebrului comisar Corrado Cattani şi ale judecătoarei Silvia Conti. La vremea respectivă, copii sau tineri fiind, obişnuiţi cu filme gen Pistruiatul şi Toamna Bobocilor, nu prea ne imaginam cum arătau mafioţii ăia distribuiţi în La Piovra. Din serial am înţeles că erau oameni răi, killeri care nu stăteau la povești cu cei care călcau pe bec, care nu se arătau la faţă, stăteau ascunşi, îi mituieau pe carabinieri  şi se războiau toată ziua cu Cattanni, în primul rând, și cu Silvia Conti.

După 1990, serialul cu Cattani și Conti nu a mai rulat la televiziunile românești. Logic. Ce rost aveau poveștile astea, cât timp apăruseră și la noi mafioții? Unii reali, deloc cosmetizați, ca-n scenariile de film. Mafioți care acționau peste tot unde se puteau îmbogăți peste noapte. La început a fost Mafia din privatizări apoi, într-o ordine aleatorie, mafia imobiliară, cea a creditelor bancare, cu dobânzi exorbitante, mafia gulerelor albe, mafia din sport, în special din fotbal, cu meciuri trucate și jucători transferați, mafia lemnului, a fierului vechi, a asfaltului, a medicamentelor.

Ultimul exemplu de mafie, de sorginte românească, este cel din CFR Marfă.  Mafioții au trimis la casat 2.500 de vagoane, vânzându-le la un preț subevaluat. Un preț bun , chiar foarte bun, pentru ei, și dezastruos pentru stat. Ce au descoperit procurorii acum este doar o mică parte din jaful la care a fost expus CFR-ul de-a lungul anilor. Câte alte mii de vagoane n-or mai fi ajuns la fier vechi ori au dispărut pur și simplu în lunga noapte a tranziției românești? Băieții au tăiat cu drag și spor pentru că nu tăiau de la ei. Bătătura CFR-ului a fost mare și plină și au crezut că nu se conoaște de unde luau și trimiteau la fier vechi fără nerușinare.

Cei care aveau obligația să prevină ori să stopeze astfel de fenomene au mimat lupta anti-mafia, anti-corupție sau cum i s-o mai fi spus acestui război dus de stat. Vorbim nu doar de instituții, ci și de politicienii care își făcuseră crez din aceste slogane. Care purtau cu ei acest discurs ce dă bine la electorat. În realitate, însă, politicieni corupți și care azi votează pentru grațierea faptelor de corupție.

Ceea ce ne lipsește nouă, nu sunt mafioții, care dau clasă personajelor din La Piovra, și nici faptele lor demne de Cosa Nostra,  ci comisarii gen Corrado Cattani. Ici-colo există câte unul, mai curajos și cu tupeu milițian, dar prea puțin când vorbim de putregaiul care a cuprins societatea românească. Un putregai care cu greu va putea fi înlăturat. Și știți de ce? Pentru că din Mafie nu poți demisiona. E una din regulile nescrise ale acestei organizații ce nu are silgă, dar este peste tot.