De la an la an „Zilele Reşiţei” devin tot mai mult o manifestare în care kitsch-ul şi penibilul îşi dau mâna, fie pentru că organizatorii cred (greşit) că localnicii se mulţumesc cu tămbălăul care în acest an ţine cinci zile, sau pentru că aceiaşi organizatori nu par conectaţi la realitate. După părerea noastră, varianta din urmă pică, rămâne cea cu pâine (mici, bere şi hamsii) şi circ, nu doar la figurat.
Şi când spunem acest lucru, ne întrebăm unde în alt oraş din România autorităţile permit ca bâlciul să se desfăşoare chiar în curtea şi pe treptele bisericii? Ca în timpul slujbei de dimineaţă şi a vecerniei de seară să răsune manelele şi cântecele de petrecere? Oare la Timişoara, Arad sau Oradea, oraşe la care avem tendinţa de a ne raporta mereu, ar fi posibil aşa ceva?
Să nu mai vorbim de lipsa de respect pentru simbolurile naţionale, atâtea câte avem în oraş. La Monumentul Eroilor din Parcul Tricolorului, copiii se jucau cu coroanele depuse în urmă cu puţin timp, de Ziua Drapelului, în timp ce unii rezemau soclul obeliscului lângă paharele pline cu bere.
Iar ca bâlciul să fie bâlci până la capăt, la „Zilele Reşiţei” am întâlnit vânzători de vată pe băţ, comercianţi de figurine din ipsos, papagali pentru care horoscopul nu mai are nici un secret, linghişpire, luna park, porumb fiert, clătite uriaşe, şi multe alte lucruri ce ne amintesc de târgurile de odinioară. Într-un capăt al parcului, un roib şi un ponei erau încălecaţi, contra cost, de copiii veniţi cu părinţii. Doar măgarul alb Baroc şi consoarta sa, măgăriţa Yduş, au lipsit de la acest spectacol din capitala reşedinţă de judeţ.
RSS Feed